Sare-n ochi
În România lui Dragnea, fără nicio îndoială, cea mai periculoasă meserie este cea de ministru al Justiției. Personajul aflat în această postură va nemulțumi, în mod sigur, pe cineva. Poate tocmai de aceea guvernul Grindeanu a avut parte numai de niște papițoi de sacrificiu în fruntea Ministerului Justiției, puși acolo să scoată cu mâna lor „castanele” fierbinți pe care Dragnea le aruncă cu obsesie în foc. Florin Iordache nu a mai apucat să răspundă la o „altă întrebare” pusă de protestatari pentru că până să-și dea seama ce jocuri a făcut cu OUG 13 a și fost obligat să-și dea demisia. A reușit să supere pe toată lumea prin modul în care a gestionat problema dezincriminării infracțiunii de „abuz în serviciu”. A supărat românii de bună credință, care au ieșit cu sutele de mii în stradă cerând abrogarea OUG 13. Pe de altă parte, și-a supărat partidul, mai precis pe Liviu Dragnea, pentru că nu a reușit să rezolve problema dezincriminării „abuzului în serviciu” prin Ordonanță de Urgență. Oricum ar fi dat-o Iordache, până la urmă, cădea prost.
Nici urmașul său, Tudorel Toader, nu este într-o poziție mult mai bună. Misiunea lui, după eșecul Ordonanței 13, a fost să-i schimbe pe ultimii exponenți ai luptei împotriva corupției, eroii „străzii”, cei doi șefi de parchete, procurorul general, Augustin Lazăr, și șefa DNA, Laura Codruța Kovesi. Fără cei doi, dezincriminarea „abuzului în serviciu” și legile grațierii ar fi mult mai ușor de dat. Practic, doar cei doi procurori șefi au mai făcut opoziție față de intențiile clasei politice conduse de o gașcă de corupți, de a bloca lupta împotriva corupției. Lumea s-a liniștit, piața este goală, iar societatea civilă nu mai pare capabilă să se adune în mișcări de amploare pentru a-i apăra pe cei doi șefi ale instituțiilor anticorupție. În lipsa „mămăligii” care nu explodează puternic la intervale mici de timp, a fost rândul partenerilor strategici ai României să pună piciorul în prag și să ceară, nimic altceva decât, normalitate. Când ministrul Justiției, Tudorel Toader, pregătea un raport, ca să aibă o motivație serioasă pentru schimbarea din funcții a Codruței Kovesi și a lui Augustin Lazăr și părea extrem de sigur de reușită s-a trezit cu o invitație la Bruxelles și cu o vizită de curtoazie din partea ambasadorului SUA, Hans Klemm. Rezultatul, catastrofal pentru ministru, care a fost nevoit să iasă public, după analiza raportului și să declare că nu este în momentul de față oportună schimbarea celor doi șefi ai parchetelor care asigură lupta împotriva corupției. O nouă înfrângere a penalilor din jurul lui Dragnea va însemna oare o nouă schimbare în fruntea Ministerului Justiției?
Este pentru a nu știu câta oară când partenerii strategici ai României ne readuc pe un făgaș normal după ce o gașcă de infractori dovediți, cocoțați la putere, încearcă să scoată România de pe făgașul normal. În momentul în care printr-un abuz de drept, sfidând Constituția și principiile separației puterilor în stat, liderii USL au încercat să-l demită pe președintele Traian Băsescu, partenerii noștri strategici au intervenit și au calmat spiritele, readucând România pe drumul democrației. Acum se întâmplă la fel. Uniunea Europeană și SUA au intervenit prompt, reafirmând sprijinul lor pentru continuarea luptei împotriva corupției. A compara intervenția SUA și UE cu influența sovietică din perioada comunistă este o gravă exagerare. Dacă România s-ar fi aflat sub influență americană, așa cum a fost sub cea sovietică, în mod evident alegerile ar fi fost trucate în defavoarea PSD, așa cum s-a întâmplat cu cele din 1948, când comuniștii au câștigat cu peste 98 la sută un scrutin măsluit cu ajutorul forței de ocupație sovietice. Asta înseamnă ca o mare putere să controleze România. Uniunea Europeană și SUA vor doar să-și asigure securitatea investițiilor pe care le-au făcut în România. Ele nu impun reguli. Ele condiționează doar investirea unor capitaluri pe piața românească cu un anumit comportament politic și democratic. Nimeni nu obligă România să meargă pe un anume drum, dar nimeni nu poate obliga SUA sau UE să accepte o țară deviată de la parcursul democratic să rămână la masa lor. Cu alte cuvinte, nu ne obligă nimeni să stăm la masa bogaților. Dar dacă ne place și vrem să fim acolo trebuie să respectăm niște reguli. Reguli care îl încurcă tare mult pe ministrul Justiției. Pentru că pe de o parte ar fi tare bine fără ele, pentru infractorii lui Dragnea, dar și tare rău să nu mai stăm la masa bogaților.
