Sare-n ochi

Nici atentatele nu mai sunt ce au fost cândva. Teroriștii nu mai detonează calupuri de explozivi legate de atentatori sinucigași, nu mai pulverizează gaze toxice în locurile aglomerate și nici nu mai deturnează avioane. Acum la modă sunt atentatele rutiere. Teroriștii vin cu mașina și intră în populație în locuri aglomerate. Apoi, ies cu câte un pistol sau chiar cuțit și încep să înjunghie trecătorii sau să tragă la întâmplare. Cu toate că nu se aruncă în aer, și nici arme serioase nu mai prea posedă, ei sfârșesc a fi împușcați mortal de forțele de ordine. De ce oare? Chiar nu interesează pe nimeni să captureze viu un astfel de terorist? Să-l strângă puțin de „ouțe”, până când deconspiră toată rețeaua de radicalizați islamiști care omoară oameni nevinovați doar pentru a răspândi teroare în Europa. Dacă există o asemenea rețea și dacă teroristul chiar face parte dintr-o asemenea rețea.

Este evident că un asemenea gen de atentat este mult mai greu de dejucat sau prevenit decât cele în care se folosesc materiale explozibile, gaze ori rețele logistice pentru deturnări de avioane și altele. Un atentat ca cele petrecute în ultima vreme, cu autovehicule, este practic imposibil de prevenit, pentru că e greu chiar și pentru cele mai puternice servicii secrete să afle ce este în mintea fiecărui șofer care conduce o mașină și care din cele câteva zeci de milioane de șoferi se gândește la un moment dat să facă o plimbare pe un trotuar aglomerat, pe o faleză sau o piață în care tocmai se sărbătorește ceva. Și totuși după atentatele de la metroul londonez, serviciile secrete engleze și-au învățat lecția. Monitorizarea Londrei, munca de intelligence a MI5-ului, face foarte grea organizarea şi executarea unui atentat la scară mare, cum a fost cel de la Paris sau cum au fost atentatele multiple de la Bruxelles!  România nu pare a fi, încă, pe lista neagră a teroriștilor. Dar poate să devină oricând o țintă pentru aceștia în condițiile în care este țară NATO care găzduiește echipamente militare ale SUA.  În aceste condiții, campania de decredibilizare a SRI pe care o duc în ultimul timp numeroase instituții de presă, dar și persoane oficiale din mediul politic, chiar și guvernamental, nu face decât să slăbească capacitatea României de a se apăra în fața unor atentatori fanatici. Munca preventivă a SRI este esențială în combaterea unor acțiuni teroriste, de aceea este de-a dreptul iresponsabil gestul unor analiști și formatori de opinie de a confunda instituția cu câte o persoană aflată vremelnic, și poate nemeritat, în fruntea ei. Militanții ONG-iști duc lucrurile până acolo încât cer retragerea Brigăzii SRI de asigurarea securității aeroportuare și înlocuirea acesteia de firme private de pază.

Atacul terorist îndreptat asupra Parlamentului britanic nu este întâmplător. Parlamentul, garantul democrației și apărării drepturilor cetățenilor britanici, părea până acum o instituție intangibilă.  Teroriștii au încercat vulnerabilizarea acestuia printr-un atac armat. În România Parlamentul este vulnerabilizat ca instituție atât din interior, cât și din exterior. Pe de o parte personaje dubioase, semidocți, infractori sau făptuitori decredibilizează din interior o instituție fundamentală a țării, atacată tocmai de clasa politică. Mai precis de cei care decid persoanele care ajung să candideze pentru funcții de senatori sau deputați. De cealaltă parte, societatea civilă, care confundă instituția cu persoanele care, temporar, fac parte dintre demnitarii acesteia. Atacurile la adresa Parlamentului și nu a oamenilor cu probleme din componența lui nu fac decât să vulnerabilizeze o instituție fundamentală pentru democrația din România. Din acest punct de vedere nu prea există diferențe între un fanatic care încearcă să intre cu mașina în Westminster și agitatorii care urlau pe strazi că vor intra în Casa Poporului să „facă ei ordine cu penalii”. Și nu mă refer aici la cele câteva sute de mii de oameni care manifestau pașnic în fața Guvernului, ci la fanaticii de oricare parte a baricadei, fie anti-PSD, fie cei de la Cotroceni, care atacau Președinția. Pentru statul român și instituțiile sale, acești fanatici ONG-iști sau civiști sunt la fel de periculoși ca ISIS. Pentru ei și pentru toate forțele care atacă instituțiile statului, fie islamiste, fie creștine, din interior sau de afară există serviciile speciale. Servicii care în România sunt la rândul lor atacate vehement.