Sare-n ochi

„A fi sau a nu fi marionetă?” Acesta este întrebarea la care trebuie să răspundă liberalii hunedoreni implicați în alegerile interne din partid. După cum se vede de la o anumită distanță, pe scena pe care se joacă „piesa” alegerilor, avem atât marionete cât și actori pe picioarele lor. Doar că marionetele, neștiind decât să se lase manipulate și trase de sfori, arată cu degetul spre tabăra celor care sunt capabili să gândească cu capul de pe umeri, acuzându-i pe aceștia că ar fi oamenii unora sau ai altora. Piesa „alegerilor” interne din PNL începe să semene tot mai mult cu un basm. Pentru că doar în basme „feții frumoși” cresc într-un an cât alții în 10 și doar în basme marionete din lemn, fără suflet și inteligență, sunt capabile să întoarcă lumea pe dos. Dar basmele sunt ficțiuni, iar finalul lor îl va găsi de cele mai multe ori pe interlocutor adormit. În fond, de-aia sunt basme de adormit copiii. Mai trebuie doar remarcat că, din cauza somnului, pruncii, de multe ori, nu apucă să asculte până la capăt povestea, rămânând astfel, la maturitate, cu lacune serioase în cultura generală. Şi nu e de mirare că politicienii de astăzi, bazați doar pe experiența basmelor al căror sfârșit nu au apucat să-l audă se lasă duși de nas de orice marionetă devenită peste noapte manipulator.

După un început cu ”A fost odată ca niciodată”, trebuie remarcat că ”dacă n-ar fi nu s-ar povesti”, respectiv nu s-ar scrie despre încercările unei marionete inventate de Teodor Atanasiu în județul Alba de a acapara organizația județeană Hunedoara, măcar prin promovarea altor marionete, după ce colegii de la București, cunoscând lipsa de valoare a personajului, i-au blocat o candidatură directă. Ceea ce nu înțelege fosta marionetă, Florin Roman, este că, odată ce nu mai are susținerea sforilor unor păpușari gen Teodor Atanasiu, valoarea lui nu depășește prețul rumegușului cu care este umplut și a cârpelor cu care este îmbrăcat. Pentru că o marionetă „împrumută”, prin sforile cu care este manevrată, inteligența și voința păpușarului. Fostul jurnalist mediocru din Alba Iulia a crezut, exact ca în basme, că este un fel de Făt Frumos care să crească într-un an cât alții în 10. Ca el mai sunt câțiva „puști teribili” și prin politica hunedoreană, sau, de ce nu, puștoaice. Doar că atât Roman cât și „speranțele” politicii hunedorene au adormit înainte de sfârșitul basmelor copilăriei și nu au apucat să afle că acel Făt Frumos care creștea într-un an cât alții în 10 la opt ani a murit. Era suficient să privească la ”feții frumoși” dispăruți deja din politica hunedoreană după opt ani de ”furajare” intensivă, gen Bogdan Țîmpău sau Monica Iacob – Ridzi, ca să-și dea seama ce mare virtute este răbdarea și cât de mult contează experiența dobândită prin traversarea tuturor etapelor de evoluție politică. Un asemenea personaj, decuplat de sforile care l-au ridicat în politica mare, a prins o conjunctură favorabilă și încearcă la rândul lui să manipuleze politicieni cu experiență, pe care frustrări mai vechi sau ambiții politice îi aduc în postura de marionete.

Culmea este că fosta marionetă nu dă doi bani pe cei pe care acum, îi folosește, în încercarea sa de a parveni politic, într-o organizație în care a fost parașutat conjunctural. Atunci când „a tăiat și a spânzurat” în organizație, când a decis lista cu candidații pentru alegerile parlamentare, Roman i-a înlăturat pe toți aceia pe care acum se bazează pentru a-și menține influența în organizația hunedoreană a PNL. Atunci nu avea nevoie de ei. Era încă o marionetă bine susținută de sforile păpușarilor de la București. Acum ar face orice ca să își mențină influența asupra organizației județene și să-și negocieze astfel un post călduț la centru. Doar că marionetele, indiferent de nivelul la care evoluează, nu sunt niciodată păstrate mai mult decât durează spectacolul în care evoluează. Când nu mai folosesc la nimic, sunt reciclate în cârpe de praf sau de spălat vase. Asta se întâmplă şi mai repede atunci când se ridică împotriva păpușarilor care le-au dat cândva viață.