Sare-n ochi

Deosebirea Transilvaniei a Banatului, Crișanei și Maramureșului de Moldova și Țara Românească constă în primul rând din caracterul multicultural al acestor regiuni unde s-au întrepătruns într-un mod fericit specificul a numeroase etnii și popoare care au coexistat pașnic în același spațiu geografic. De aproape 100 de ani „Bucureștiul” face eforturi deosebite să distrugă identitatea și cultura transilvană, născută din multiculturalismul specific acestor locuri, prin ștergerea din manualele de istorie a tot ceea ce ar putea defini Transilvania ca pe un nucleu de naștere a adevăratelor valori românești bazate însă pe îngemănarea mai multor culturi și în special pe apartenența comună la spațiul latin cu Biserica Catolică, ceea ce a dus la nașterea Școlii Ardelene și „exportul” valorilor latine în spațiul slav de dincolo de Carpați (Moldova și Valahia).

Grație prietenului meu, Tudor Duică, un păstrător și promotor al adevăratelor valori spirituale din Transilvania, voi împărtăși cu cititorii noștri o istorie mai puțin cunoscută a Mănăstirii Franciscane din Deva.

„În anii 1711–1712, orașul Deva a fost colonizat cu un grup de comercianți bulgari, catolici, refugiați după revolta antiotomană din 1688. Coloniștii proveneau majoritar din localitățile Chiprovtsi și Zhelezna din NV Bulgariei, dar și din Kopilovtsi și Klisura. Inițial ei au fost colonizați în Valahia și la Vințu de Jos, unde au venit în 1700. Cel care i-a colonizat a fost generalul Steinville, comandantul garnizoanei imperiale din oraș.

În anul 1716, existau 51 de familii (cca 200-250 de persoane) și trei călugări franciscani, având vecinătatea lor proprie în Deva, localnicii denumind-o „La Greci”.
Influența lor în comerțul orașului a fost covârșitoare, orașul fiind cunoscut în tot imperiul ca Orașul Bulgăresc, chiar dacă niciodată n-au fost mai mult de 300-350 de bulgari în oraș.

Bulgarii au primit privilegii regale, inclusiv dreptul de cumpăra terenuri și case. Mănăstirea franciscană a fost reconstruită, începând cu anul 1724 (în 1707 a fost incendiată de trupele generalului Acton, construcția inițială a fost început încă din anul 1669), din fondurile donate de bulgarii din oraș, mănăstirea fiind de altfel cunoscută până azi ca Mănăstirea Bulgarilor.

După epidemia de ciumă din 1738, care a lovit în plin mica comunitate și prin asimilarea naturală treptată a bulgarilor, după 1850, nu au mai existat vorbitori de limbă bulgară în Deva”.

Conviețuirea bulgarilor catolici cu românii, maghiarii și sașii din Deva nu a făcut decât să ofere orașului mai multă cultură și mai multă forță economică. Cunoașterea istoriei comune și conștientizarea valorilor la care se raportau transilvănenii înainte de 1918 ne fac să fim mult mai toleranți atunci când vine vorba de acceptarea istoriei comune a tuturor etniilor care trăiesc în interiorul arcului carpatic și care împreună au născut timp de mai bine de 1.000 de ani o civilizație. Civilizația transilvană, cultura transilvană, despre care în România de astăzi se vorbește doar în șoaptă și neoficial.