Sare-n ochi
Tăriceanu își ascunde complexele de inferioritate în spatele votului Senatului. Fostul manechin demonstrează, încă o dată, că apa plată cu lămâie dăunează atât multiplelor căsnicii, cât și intelectului. La inițiativa președintelui ALDE, a fost adoptată, de plenul reunit, o declarație de reafirmare a prestigiului Parlamentului, cu 203 voturi “pentru” și 94 “împotrivă”. Complexat de scorul minuscul pe care ALDE îl are în ultimele sondaje de opinie și speriat de faptul că PSD s-ar putea oricând debarasa de ”partidul – argat”, Tăriceanu face valuri să se afirme într-un duel cu președintele Klaus Johannis. El este gata să folosească Parlamentul pentru orice acțiune de propagandă, ca pe un șal cu pene folosit ca accesoriu de damele ușoare de la bordelurile interbelice. Cum Tăriceanu și partidul său le-au întrecut cu mult în curvăsării pe damele de moravuri ușoare au nevoie de o legitimare și ”violează” Legislativul României folosind voturile majorității politice pentru a-și acoperi goliciunea hidoasă din caractere. Personaje de genul Călin Popescu – Tăriceanu, Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Codrin Ștefănescu sunt scoase din ”joben” de Liviu Dragnea și trimise ”la înaintare” pe teme pe care liderul PSD nu le poate aborda decât într-o manieră echilibrată. Deodată, Dragnea habar nu are ce fac ciracii lui din Parlament și din Guvern. „Tătucul” care conduce PSD ca pe propria-i feudă se arată mirat de amendamentele lui Nicolae de declarațiile lui Tăriceanu sau de obrăzniciile și tupeul lui Stefănescu. El nu știe nimic, el este nevinovat, un fel de mumie împăiată și scoasă la geamul sediului PSD să-l vadă poștașul în ziua de pensie.
Tăriceanu este în schimb extrem de agresiv, chiar penibil de agresiv față de foștii săi colegi liberali, parcă nu el a fost omul care îl căra pe la Grivco pe actualul președinte cu propunerea de a-l ”unge” premier al USL. Rolul pe care îl joacă ”argatul” PSD și întreg partidul său este unul periculos pentru România și pentru democrația parlamentară. Să folosești Legislativul pentru a legitima slăbiciunea, demagogia și incompetența este echivalent cu aruncarea în derizoriu a celei mai importante instituții care funcționează într-un stat democratic. „Declarația de reafirmare a prestigiului Parlamentului”, este un document fără nicio altă valoare decât aceea de a-i da prilejul lui Tăriceanu să-și arate mușchii și să scoată încă odată în evidență că, în România, el face ce vrea neuronul său singuratic. În declarația adoptată, Tăriceanu atacă instituții importante ale statului de drept cum ar fi Președinția, Parchetul General , DNA, CSM, bazându-și elucubrațiile pe decizia CCR conform căreia Parchetul General a interferat în actul de legiferare. Tăriceanu este de părere că singurul reprezentant al poporului este Parlamentul, nu Președintele, în condițiile în care șeful statului este votat uninominal și, în cazul de față, are cu câteva milioane de voturi mai mult decât majoritatea parlamentară la un loc. Dar elucubrațiile lui Tăriceanu nu cunosc margini când trebuie să se afirme în principalul ”lătrău” a coaliției de guvernare. Acesta susține că instituțiile pe care le-a atacat sunt cele care subminează prestigiul Parlamentului. Aici se rupe orice fir logic din mintea șefului ALDE, dacă așa ceva a existat vreodată în capul lui Tăriceanu. Atacurile la adresa Președinției, a CSM, DNA și a Parchetului General vin pentru că aceste instituții au contestat Ordonanța de Urgență numărul 13, act normativ „omorât” chiar de Parlamentul al cărui prestigiu îl apără Tăriceanu. Pe de altă parte instituțiile respective au criticat modul de adoptare a acelui act normativ prin ordonanță de urgență dată de Executiv și nu într-un cadru parlamentar, ceea ce ar fi dus la sporirea prestigiului legislativului care a fost votat tocmai pentru a da legi, nu pentru a lăsa Guvernul să se ocupe de asta. În acest context, declarația lui Tăriceanu este doar un act de întărire a potenței politice a acestuia și de satisfacere a orgoliilor lui Dragnea și a PSD, care juisează cu prilejul fiecărui atac la adresa justiției și a președinției. O ”viagra politică”, aşa cum o definea Cătălin Predoiu.
