Sare-n ochi

În guvernul Grindeanu este un haos total. Premierul îl cheamă la raport pe șeful ANAF, obligându-l să crească încasările bugetare, ministrul Muncii, Olguța Vasilescu, vorbește despre dublarea salariilor bugetarilor de parcă ar aduce banii din propria-i poșetă, în timp ce ministrul Justiției se opune unui amendament depus de PSD la Legea Grațierii. În tot acest timp, așa-zisa societate civilă, adică ONG-urile, atât de guralive împotriva investițiilor în infrastructură, resurse și energie, tac, lăsând oamenii conștienți și de bună credință să iasă în stradă la proteste fabuloase, dar neorganizate, fără un program și fără lideri, care nu pot să aibă efecte pe termen lung.

De ce tac ONG-urile? Pentru că nu au niciun interes să vorbească. Pentru că liderii mișcărilor gen „Uniți Salvăm” și cei ai actualei puteri își ridică banii de la aceeași „casierie”. Mai precis, atât actuala putere, cât și susținătorii organizațiilor neguvernamentale guralive au făcut, respectiv fac, jocuri împotriva interesului național.

Ce a stat în spatele protestelor înverșunate împotriva investițiilor în energie verde, prin construirea de microhidrocentrale pe văile montane din România? Un om a rămas infirm pe viață, schilodit de un pretins activist de mediu, pentru că a investit în energie verde. În acest timp, Comisia Europeană analiza documentația depusă de Ungaria pentru aprobarea extinderii centralei nucleare de la Pacs, construită în colaborare cu Rusia. Comisia Europeană a avizat zilele trecute această investiție, considerând că nu va intra în concurență economică cu România. Unul dintre argumente a fost opoziția permanentă a societății civile din România la dezvoltarea capacităților hidroenergetice din zona de vest și nord a țării. Tinerii verzi, „frumoși” și activi nu ar avea de ce să fie mândri, pentru că sunt complici la aprobarea construirii unor reactoare nucleare la nici 100 de kilometri de frontiera României, în timp ce au blocat construirea câtorva unități de producție a energiei nepoluante, doar pentru că s-au înrolat în turma cu mentori bine plătiți din afară ale căror lozinci, extrem de bine țintite, le-au repetat ca niște papagali.

Nici protectorii pădurilor nu vor în totalitate binele României. În spatele unor mesaje onorabile stau de fapt multe minciuni, multă propagandă și dezinformare. Sub pretextul „salvăm pădurile”, ecologiștii fac din nou jocuri economice în detrimentul României. Recent, toată „oengimea” verde s-a năpustit asupra investitorului austriac Schweighofer. În realitate volumul de masă lemnoasă tăiată în România, legal, este stabilită în urma unor amenajamente silvice de către specialiști în așa fel încât să se păstreze un echilibru permanent între suprafața exploatată și cea care urmează să fie împădurită. Exploatările în regim silvic nu dăunează pădurii, exact așa cum tăierile crengilor pomilor din livezi sau parcuri nu le dăunează, ci din contră, le întăresc. Am menționat intenționat că iau în calcul tăierile legale, pentru că pe cele ilegale trebuie să le verifice autoritățile silvice și cele judiciare, iar împotriva corupției din sistemul silvic nu am văzut proteste. Cu ce se alege România în urma protestelor masive împotriva firmei austriece și a exploatărilor silvice? Cu decizia patronatului societății Schweighofer de a muta afacerea în Rusia, o țară cu un potențial de masă lemnoasă uriaș, care va câștiga enorm de pe urma investitorului austriac pentru că își va tripla vânzările unei importante resurse naturale: lemnul. În schimb, România pierde locuri de muncă și un venit substanțial din exploatarea în regim silvic a pădurilor.

În acest context, ministrul Muncii, fără să fie contrazisă de nimeni din guvern sau PSD, vorbește despre o dezechilibrare drastică a pieței forței de muncă prin dublarea salariilor în sectorul bugetar. Asta înseamnă că forța de muncă bine calificată va migra în sectorul public, lăsând economia privată cu un deficit de forță de muncă și nevoită să majoreze la rândul ei salariile. Dar cum pregătirea muncitorilor români este extrem de precară, în urma dezastrului lăsat tot de ministrul PSD, Ecaterina Andronescu, care a desființat școlile profesionale și de meserii ca să alimenteze fabricile private de diplome universitare, productivitatea muncii nu se poate compara cu țările occidentale. În aceste condiții, salariile coborâte sub nivelul țărilor dezvoltate din UE făceau România atractivă pentru marile companii. Este de așteptat ca acestea să-și mute unitățile de producție în țări unde salariile sunt acceptabile în concordanță cu productivitatea muncii. Cea mai la îndemână țară de acest gen, foarte aproape de România, este Rusia.

Și uite așa, în timp ce guvernul PSD și ONG-urile „salvatoare” fac, din ce în ce mai evident, jocurile Rusiei, noi ne luptăm să îi ținem pe corupți în pușcării sau să ne păstrăm virgine pădurile și râurile pe care le vom admira cu stomacul gol, dar cu convingerea că foamea este cel mai inocent semn de patriotism.