Sare-n ochi

Încălzirea, marea problemă a municipiului Brad, a ajuns în atenția Consiliului Județean Hunedoara. Mai precis, problemele cu care se confruntă firma Transgaz în scoaterea din circuitul silvic sau agricol a terenurilor pe care trebuie să treacă conducta care va alimenta cu gaz metan atât municipiul Brad, cât și localitățile pe care le va tranzita, Vălișoara și Luncoiu de Jos.  Inițiatorul întâlnirii cu factorii implicați în acest proiect, vicepreședintele Daniel Andronache, a reușit, se pare, să facă ordine în hățișul birocratic în care s-a împotmolit „gazul brădenilor” și a declarat că în doi ani, locuitorii din capitala Țării Zarandului se vor bucura de confortul pe care îl dă rețeaua de gaz în localitate.

Asta ar fi știrea pozitivă despre șansele municipiului Brad de a avea o foarte importantă infrastructură de combustibil  în zonă, cu atât mai mult cu cât orașul de pe Crișul Alb deține un nedorit record mondial: cea mai scumpă gigacalorie din lume, produsă într-o centrală care funcționează cu combustibil lichid și este transportată pe o rețea cu pierderi enorme. Știrea negativă este că de cel puțin cinci ani se vorbește de conducta de gaz Mintia – Brad ca o investiție a Transgaz și de atunci nimeni nu s-a gândit să-i pună la aceeași masă pe factorii responsabili cu investiția, elaborarea proiectului, emiterea avizelor și autorizațiilor necesare. Și mai trist este că în acest timp Bradul a avut un președinte al Consiliului Județean (e drept, interimar) în persoana lui Dorin Gligor. Același Dorin Gligor a fost și vicepreședinte al Consiliului Județean, iar un alt personaj politic, care se vedea primar al Bradului,  Vasile Bârea, a fost consilier județean, fără să deschidă vreodată gura în problema proiectului conductei de gaz. Tot atât de adevărat este că nici primarul Florin Cazacu nu și-a demonstrat vreodată „rezistența la foame” în fața instituțiilor care încurcau în hățișul birocratic „drumul” gazului spre Brad.  De fapt, mai în glumă, mai în serios, inițiativa vicepreședintelui Daniel Andronache îl cam încurcă pe Cazacu și pe toți ceilalți viitori candidați la Primăria Brad, pentru că le „suflă” din agenda de promisiuni principala temă de campanie, cu care au defilat toți politicienii brădeni din 1990 încoace.

În calea proiectului, foarte frumos și așteptat, de altfel, se ridică încă o mare problemă. Prețul gazului este din ce în ce mai mare, iar puterea de cumpărare a brădenilor din ce în ce mai mică. Vor avea suficient de mulți brădeni  bani să se branșeze la rețeaua de gaz? Vor fi suficient de mulți abonați, pentru ca serviciul de distribuție a gazului metan să devină fezabil? Pe termen lung, pentru Brad conducta de gaz poate să reprezinte o mare șansă de dezvoltare. Este un element de infrastructură economică a cărui lipsă a îndepărtat câțiva investitori din capitala Zarandului sau i-a făcut pe alții să nu-și dezvolte afacerile. Dezvoltarea căilor de comunicație prin modernizarea DN 76 spre viitoarea autostrada A 1, combinată cu alimentarea cu gaz metan, pot să reprezinte o șansă de deschidere a Bradului care devine mult mai atractiv pentru investitorii în capacități de producție, în condițiile în care prețul terenurilor este acceptabil în comparație cu localitățile din proximitatea autostrăzii. Rămâne ca „mințile luminate” din Brad să gândească un program de calificare a forței de muncă în așa fel încât potențialii investitori să aibă la dispoziție angajați bine pregătiți. Din păcate  Bradul este în acest moment un oraș îmbătrânit, unitățile școlare din localitate neavând programa pusă în concordanță cu cererea de pe piața forței de muncă, cu atât mai puțin să aibă o previzionare a unei dezvoltări economice.  În aceste condiții, Bradul are nevoie de un program vizionar pe mai multe etape, care să creioneze dezvoltarea economică a municipiului în noul context, cu o infrastructură rutieră și energetică modernizate. În caz contrar, conducta de gaz nu va avea nicio finalitate. Ea va ajunge mult prea târziu ca să poată salva Bradul de pe panta descendentă pe care evoluează de mulți ani.