Sare-n ochi
Părintele Arsenie Boca a înfruntat temniţele comuniste şi a săpat la Canalul Dunăre-Marea Neagră pentru simplul motiv ca a îndrăznit să propovăduiasca credinţa în Dumnezeu. Adevărata credinţă şi nu cea “oficială”, adusă pe tancurile ruseşti de tatăl lui Iliescu, a lui Adrian Năstase, a lui Petre Roman şi în general ai liderilor politici care s-au perindat la conducerea României post (neo) comuniste. Corneliu Coposu a avut singura vină de a fi făcut parte dintr-un partid istoric şi democratic al României. Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNţ. A stat nouă ani în temniţă fără să fie judecat, apoi a fost inculpat într-un proces fiind acuzat de “înaltă trădare a clasei muncitoare”. După alţi opt ani de temniţă grea în care a stat nevinovat, a fost eliberat şi angajat ca muncitor necalificat. Omul de cultură Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru o poezie. În 1956 a scris poezia-manifest “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”. Comuniştii au înţeles că e o instigare la luptă împotriva regimului, astfel că Radu Gyr a fost iniţial pedepsit cu moartea pentru ca apoi să-i fie comutată osânda în 25 de ani de muncă silnică. A executat până la urmă şase ani de temniţă grea până la amnistia generală din 1964.
Am dat doar trei exemple de români care au suferit condamnări grele pentru că au crezut în libertate, s-au ridicat împotriva dictaturii şi a unui regim totalitar impus de tancurile Armatei Roşii. Pe lângă ei, nenumăraţi anonimi: ţărani harnici care şi-au apărat pământul de “gheara” colectivizării. Preoţi şi profesori care aveau singura vină că erau intelectuali. Studenţi naivi care aşteptau americanii. În general oameni care s-au opus unui sistem ticălos, nedrept şi antiromânesc. Toţi cei de care am amintit sunt deţinuţi politici. Au avut parte de câte un simulacru de proces politic. Şi toţi se “învârt” în morminte în momentul în care beizadeaua lui Adrian Năstase vorbeşte despre procesul şi condamnarea “politică” a tatălui său.
Cum să fie Adrian Năstase un deţinut politic? Cum nu le crapă de ruşine obrazul, beizadelei şi celorlalţi lideri USL, când vorbesc despre procesul lui Năstase ca despre unul politic? Tupeul lor nu cunoaşte margini! Dar un strop, măcar un strop de decenţă ar trebui să mai existe în clasa politică din România.
Şi dacă nu ar fi furat en gros şi en detail economia românească. Şi dacă nu ar fi vândut resursele de petrol şi gaze ale României. Şi dacă nu ar fi instaurat un stat mafiot şi nu ar fi inventat partidul-stat. Şi dacă ar fi fost un simplu profitor al sistemului impus de tancurile lui Stalin şi apoi de cele ale lui Iliescu, Năstase tot merita să stea la răcoare măcar doi ani. Adrian Năstase este fiul nomenclaturistului PCR, Marin Năstase, unul dintre prietenii apropiaţi ai lui Nicolae Ceauşescu, Grigore Preoteasa, Ion Gheorghe Maurer, şi ai altor lideri comunişti. Beizadeaua comunistă care ulterior avea să fie alintat de studenţii negri de la Drept “Bombonel” s-a căsătorit de tânăr cu fiica fostului nomenclaturist şi ministru de externe, Grigore Preoteasa. După ce a divorţat de prima soţie, o găseşte pe Dana Năstase, fata ministrului agriculturii din regimul comunist, Angelo Miculescu, cu care are două beizadele.
Năstase a fost un profitor al regimurilor comunist şi neocomunist, un activist de partid, ajuns în fruntea bucatelor, care a crezut tot timpul că România este moşia moştenită de el de la tatăl său, prietenii tatălui său, cei doi socri şi eventual cesionată de Ion Iliescu (partea lui). S-a trezit brusc în faţa realităţii, a unei revoluţii a tinerilor care a început în 1989 şi care se apropie de final. Năstase şi-a dat seama că sistemul impus de tancurile sovietice, odată, demult, pe vremea tatălui său nu mai funcţionează. Că în România hoţii sunt prinşi şi condamnaţi, iar sentinţele sunt obligatorii chiar şi pentru fiii nomenclaturiştilor comunişti sau ginerii miniştrilor lui Dej şi Ceauşescu. N-ar fi rău să înveţe această lecţie şi nepotul fostului activist Angelo Miculescu, nimeni altul decât fiul deţinutului DE DREPT COMUN, N0049 de la penitenciarul Rahova.
