Sare-n ochi

Să fie oare 145 o cifră rotundă de ani în istoria unei instituții, demnă de aniversat, sau doar un bun pretext de a cheltui niște bani, oferiți cu generozitate de sponsori, pe manifestări culturale? Întâlnirea elevilor cu muzica bună sau cu folclorul este binevenită, fără îndoială, cu orice ocazie. Dar, dacă au fost folclor, jazz și discursuri festive, ar fi bine să fie și puțină istorie. Și mai ales, adevăr!

Istoria nu este întotdeauna o culegere de adevăruri, ci mai degrabă una de fapte aranjate în așa fel încât să le vină bine celor care o scriu. Așa s-a întâmplat și cu istoria Colegiului Național „Decebal” din Deva, victima unor istorici care au ținut cu orice preț să demonstreze rădăcini cât mai adânci ale învățământului românesc în reședința județului Hunedoara, argumentându-și teoriile cu jumătăți de adevăr sau cu minciuni prin omisiune. Iar când istoria mistificată le vine bine, contemporanii noștri nu au niciun motiv să o corecteze. Din contră, inventează false aniversări. Liceul românesc, transformat acum în „Colegiu Național”, botezat după ultimul rege al dacilor, împlinește 98 de ani, fiind înființat, în realitate, în anul 1919, imediat după ce Transilvania s-a unit cu Regatul României. Restul de 47 de ani pe care îi revendică istoricii ca fiind parte din istoria Colegiului „Decebal” aparțin unei școli maghiare și sunt lipiți doar pentru a justifica, fals, o cât mai mare vechime a învățământului în Deva.

În anul 1871 a fost înființat, la cererea întregii comunități hunedorene, Gimnaziul Real cu predare în limba maghiară (Főreál Gimnázium). Primul director al liceului maghiar, care și-a deschis porțile la 1 octombrie 1871, a fost Matusik Nepomuk János. Tot aici predau profesori de marcă ai învățământului maghiar cum ar fi: Téglás Gábor și Víg Ferenc.  Primul local al școlii a fost pe str. Mihai Eminescu, la acea vreme strada Bethlen. Acum, imobilul fostei școli maghiare găzduiește Clubul Copiilor. În anul 1888, sub conducerea directorului Téglás Gábor, a fost construită noua clădire a Gimnaziului Real, în care acum funcționează Colegiul „Decebal”. După unirea de la 1918, imobilele Colegiului Real, ale căror proprietar era statul austro-ungar, au trecut în proprietatea statului român.  Rămași fără imobilul școlii, tinerii maghiari au păstrat, cu greu, învățământul în limba maternă. Profesorii dr. P. Kasszián Albert și Göllner Károly au înființat Liceul Real Catolic (Római Katolikus Reáliskola). Acesta a fost închis de statul român în anul 1923, și este, instituțional, continuatorul Gimnaziului Real maghiar, al cărui „urmaș” se revendică Colegiul „Decebal”. Plăcut sau nu, acesta este adevărul despre istoria unuia dintre cele mai prestigioase unități de învățământ din județul Hunedoara. Főreál Gimnázium s-a transformat după 1918 în Római Katolikus Reáliskola și a dispărut odată cu desființarea acestuia, în 1923. Clădirea în care funcționează Colegiul „Decebal” și care a aparținut școlii maghiare a fost dată în folosință în 1888 și confiscată de statul român în 1918. Iar liceul român care urma să primească numele lui Decebal a fost înființat în 1919. Niciuna dintre datele istorice legate de această școală nu justifică aniversarea a 145 de ani. Este de neînțeles de ce conducerea unei școli trebuie să-și caute alibiuri istorice pentru amenajarea unei săli de festivități și organizarea unor manifestări culturale. Practic, sponsorii evenimentului au scos din buzunare niște bani pentru aniversarea a 145 de ani de la „nimic”. Sau pentru perpetuarea unei minciuni într-o școală. Într-o instituție în care, mai mult decât oriunde, ar trebui să fie prezent adevărul. În fond, aici cresc viitorii intelectuali ai României… Spaniei, Angliei, Germaniei etc. Și dacă de mici se învață cu minciuna și istoria mistificată, așa cum sunt învățați profesorii lor, ce șanse au să afle adevărul când cresc? Ce șanse au să accepte adevărul?