Sare-n ochi
Ambiţia tâmpită a celor doi “puţiflenderi” din fruntea opoziţiei, de a-l vedea debarcat, cu orice preţ pe Traian Băsescu vinde România intereselor minorităţii maghiare. În contextul actual, ungurii, o minoritate mai mică de şapte la sută din populaţia României, conduc ţara. Coaliţia aflată la guvernare este nevoită să negocieze orice măsură de reformă politică sau economică cu cuţitul ungurilor la beregată. UDMR are o putere periculos de mare într-o ţară în care nu totdeauna interesele liderilor maghiari au coincis cu cele ale majorităţii româneşti. Cu toate astea, nici Ponta nici Antonescu nu renunţă la discursul distructiv şi obsesia lor anti Băsescu, în locul unei opoziţii constructive. Încă din 1990, când mişcările liderilor maghiari din Târgu Mureş i-au venit ca o mânuşă lui Iliescu, salvatorul ţării din faţa “pericolului secesionist”, am bănuit că UDMR este de fapt o adunătură de foşti comunişti şi securişti de etnie maghiară, adunaţi sub umbrela unei formaţiuni cultural-politice. Doar aveau şi activiştii maghiari de partid, informatorii şi securiştii unguri să-şi facă un partid al lor după modelul românesc al FSN ulterior PDSR şi PSD. În decursul timpului Ion Iliescu avea să devină un arhanghel al românismului în condiţiile în care am auzit de nenumărate ori că el a fost cel care a stat pavăză contra iredentismului şi revizionismului maghiar. Tot UDMR este cauza pentru care în anul 2000 în al doilea tur al prezidenţialelor românii au avut de ales între un bolşevic şi un nebun. În acest timp “grofii” UDMR şi-au cules roadele jocurilor politice. Judeţele Covasna Harghita şi Mureş şi-au câştigat de mult o autonomie “originală”, după modelul democraţiei originale propusă de Ion Iliescu. Nici nu au nevoie de autonomie afaceriştii maghiari care îşi fac de cap în Covasna şi Harghita fără să fie deranjaţi de nici un “organ” al statului. Timp de 20 de ani prea puţini politicieni maghiari nu a fost luaţi în vizor de DNA. Marile afaceri ale lui Verestoy şi compania nu au fost deranjate niciodată. Şi chiar timida încercare a DNA de a-l întreba de sănătate pe ministrul mediului Laszlo Borbely s-a lovit de un zid politic ridicat urgent de interesele păstrării unei majorităţi de guvernare. Până la urmă bravo lor, maghiarilor, care ştiu să profite de prostia opoziţiei din România! Şi mai ales de interesele şi jocurile liberalului Crin Antonescu. Dacă opoziţia social democraţilor, faţă de reformele de dreapta pot fi justificate prin diferenţa fundamentală de doctrină dintre partidul lui Ponta şi cel al lui Boc, poziţia PNL nu are nici o argumentaţie logică. În faţa pericolului destrămării Uniunii Europene şi a dispariţiei Euro, liberalii se încăpăţânează să susţină un partid de stânga. Jocul lor legat de interesele economice ale “sponsorilor” şi în nici un caz de doctrina politică lasă calea deschisă promovării intereselor UDMR, astfel că maghiarii câştigă cel mai mult, nu atât de pe urma guvernării pe care o susţin, cât din cauza tâmpeniei opoziţiei din România.
