Sare-n ochi

Cine va pune oare în valoare potențialul turistic uriaș al județului Hunedoara? Retezatul, Parângul, Straja și munții Șureanu  ar putea să transforme zona montană a județului într-un adevărat paradis pentru turiști și o adevărată mină de aur pentru județ. Peisaje unice, vestigii istorice, formațiuni carstice, domenii schiabile, parcuri naturale și o Rezervație a Biosferei sunt doar câteva argumente pentru care, dacă ar fi bine promovat, județul Hunedoara ar putea avea potențial turistic mult peste Valea Prahovei. Cu toate astea nu a apărut încă acel conducător cu viziune, acel președinte de Consiliu Județean sau de partid care conduce județul, care să gândească o strategie prin care turiștii să fie atrași în județul Hunedoara și să petreacă cât mai mult timp pe aceste meleaguri. În stațiunile montane din Valea Jiului domnește haosul. Infrastructura rutieră este precară, deszăpezirea făcută de mântuială și locurile de parcare sunt atât de puține, încât doar un inconștient sau cineva care este pentru prima dată pe munte se aventurează cu mașina între cabanele și vilele risipite fără nicio regulă urbanistică prin stațiunea montană. La Râușor, singura stațiune – mult spus de fapt stațiune – singura pârtie practicabilă din Retezat, situația este și mai dezastruoasă în ceea ce privește infrastructura. Nu ajunge un drum asfaltat până la baza pârtiei pentru ca turiștii să dea năvală. Serviciile hoteliere și cele de alimentație publică lasă de dorit pentru că personalul este slab calificat, chiar dacă în județ au fost accesate sume consistente pe programul european, POSDRU, pentru calificarea personalului din turism. Cursurile ori nu s-au făcut, ori s-au făcut de mântuială. Cert este că personalul din turismul hunedorean, cu mici excepții, este total necalificat. Mai mult decât atât, în așa zisele stațiuni montane din județul Hunedoara nu au loc decât schiorii. Cine nu știe să schieze nu are ce să facă la munte. Nu există nici o altă formă de petrecere a timpului liber în afară de pârtiile de schi. Nici Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei nu oferă prea multe facilități pentru turiști. Cabanele montane rare și prost întreținute sunt destinate exclusiv turiștilor antrenați, iar pensiunile de pe văile din apropiere lasă mult de dorit în ceea ce privește posibilitatea de petrecere a timpului liber pentru cei care doar îi însoțesc pe montaniarzi, fără să fie amatori de o tură pe crestele sălbatice sau în zona golului alpin.

Nu are rost să mai discutăm despre vestigiile antice, fie ele cetățile dacice din Munții Orăștiei sau vestigiile romane, începând cu fosta capitală a provinciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa și continuând cu castrele, minele  și termele care se găsesc în multe locuri din județ: Geoagiu, Mintia, Brad etc. Bisericile de secol XIII- XIV, mănăstirile construite în perioada medievală sau locurile încărcate de istorie ar putea să atragă turiștii ca un magnet, dacă ar fi bine puse în valoare, promovate și deschise publicului printr-o infrastructură adecvată și concepte moderne de turism.

Singurul obiectiv turistic care este exploatat la potențialul său maxim este mormântul lui Arsenie Boca. Dar „Sfântul Ardealului” se vinde singur fără să facă „minuni” și pentru celelalte obiective turistice care stau nebăgate în seamă și așteaptă zadarnic să fie puse în valoare. Mai precis, să fie exploatate la potențialul maxim pe care îl au. Cu o echipă de conducere vizionară, care ar pune mai mult accent pe valorificarea potențialului uriaș turistic al județului decât pe lucrările de infrastructură purtătoare de parandărăt, ar putea și județul Hunedoara să devină o zonă bogată. O zonă plină de vizitatori mulțumiți și de localnici bogați. În fond, reconversia spre servicii turistice nu ar fi ceva de neimaginat pentru foștii mineri, siderurgiști sau constructori de mașini și familiile lor.