Sare-n ochi

Între multitudinea de subiecte legate de rezultatele alegerilor, între mesajele cu îndemnuri la vot, între comentariile privind rezultatele alegerilor, un subiect de o gravitate extremă a trecut neobservat. Un celebru medic ortoped, un fel de „Dumnezeu al ortopediei infantile”, a fost reținut de procurori și plasat în arest la domiciliu de către instanța de judecată. Faptele pentru care este acuzat medicul  Gheorghe Burnei sunt halucinante atât prin gravitatea lor, cât mai ales prin raportarea acestora la sistemul medical, la colegii și colaboratorii chirurgului. Practic, un psihopat descris astfel de psihiatri a practicat neîngrădit, mulți ani, chirurgia ortopedică, într-unul dintre cele mai bune spitale de copii din România. Rezultatele experimentelor sale, zeci de copii mutilați, cu viețile distruse,  copii condamnați să-și petreacă viața imobilizați în cărucioare cu rotile. Părinții lor au fost nevoiți să plătească bani grei pentru  mutilarea propriilor odrasle. Pentru că operațiile doctorului  Gheorghe Burnei costau mulți bani. În fond trecea, în sistemul sanitar, ca fiind cel mai bun ortoped pediatru. Chiar dacă mulți dintre colegii săi și personalul sanitar din spitalul unde muncea știau cruntul adevăr despre „psihopatul” din Spitalul  „Marie Curie” din București, nimeni nu a avut curajul să vorbească despre experimentele pe copii pe care Burnei le punea la cale, alimentându-și astfel o personalitate deviantă, un ego extrem de puternic și dorința de a intra în istoria medicinei.  Doar după ce presa a semnalat atrocitățile comise de chirurgul pediatru asupra unor copii, au început să vorbească colegii săi de la alte spitale. Doar după ce organele de anchetă l-au reținut pe „Dumnezeul” de la „Marie Curie”, au început să vorbească asistentele și infirmierele de acolo. De ce atât de târziu? Viitorul câtor copii nu ar fi putut fi salvat dacă acești oameni ar fi vorbit mai repede? Și totuși nu au făcut-o!

În spitalele din România medicul este Dumnezeu. Iar medicilor le-ar trebui caractere puternice să nu se confunde cu divinitatea când totul în jurul lor le este subordonat. Pacientul vine de obicei în fața medicului, și mai ales a chirurgului, cu capul plecat și cu multă speranță de vindecare. Cu cât omul este mai simplu, cu atât este mai tentat să-și lase trupul în mâna medicului ca în ale divinității. În cazurile de față, părinții au lăsat trupurile firave ale copiilor și așa afectate deja de probleme ale sistemului osos în mâna unui individ despre care nimeni nu avea curajul să scoată o vorbă rea.  Era hipermediatizat, își vindea imaginea foarte bine, iar colaboratorii vorbeau despre el doar la superlativ. Cu toate astea, toată lumea cunoștea monstrul care zăcea în spatele medicului de succes, atât colaboratorii cât și colegii săi de la alte spitale. Toată lumea vorbea în șoaptă despre experimentele nereușite ale medicului Gheorghe Burnei. Toată lumea știa că folosește în operațiile sale experimentale tehnici și materiale neomologate, că nu respectă procedurile standard și că ia bani de la pacienții cărora le vinde iluzii. Medicul știa că protezele sunt neomologate, că procedura chirurgicală nu este cea standard și că de fapt operația era un experiment cu riscuri mari de eșec, dar dând dovadă de un cinism inimaginabil pretindea și bani de la familia copilului bolnav.

Într-un sistem medical normal, un asemenea om nu ar fi putut opera mai mult de câteva zile. Cineva din anturajul său l-ar fi denunțat pentru neregulile săvârșite. Colegii săi ar fi vorbit. Părinții s-ar fi dus să ceară o a doua opinie atunci când operație după operație era ratată de medicul Gheorghe Burnei. În România însă sistemul este departe de a fi normal. În țara Mioriței un dement poate să își bată joc de viața și sănătatea unor copii, fără ca cineva să semnaleze acest lucru. În România spiritul civic este dominat de frică. De frica asistentei de a se pune rău cu șeful, de frica colegilor de a se certa cu un personaj cunoscut, somitate în  domeniul său. O somitate ridicată după aceleași criterii strâmbe după care au fost scoase în față aproape toate valorile recunoscute, acceptate și promovate de mass-media românească.