Sare-n ochi

Aseară, Moș Nicolae a trecut pe la ghetuțele bine curățate și lustruite, așezate cu grijă în geam de copii. Moșul nu a fost în campanie electorală, așa că cei mai mici s-au putut bucura de cadourile aduse de el, fără să se simtă nevoiți să-l voteze apoi. Oricum, bunul Moș Nicolae ar fi votat fără nicio condiție de cei mici, dar poate și de cei mari. Cu excepția celor care preferă corupții, hoții, mincinoșii și lăudăroșii. Adică, în jurul a 40 la sută din populație.  Dar seara în care Moș Nicolae se plimbă pe la casele copiilor este prea frumoasă ca să fie murdărită de politică. Așa că să rămânem cu visele copilăriei și cu această primă seară  magică, care deschide de fapt sărbătorile de iarnă.

Moș Nicolae este cu adevărat un personaj magic. El este de fapt moșul recunoscut de toate cultele creștine, pentru că  bunul său „coleg”, Moș Crăciun, nu apare peste tot. El este o adaptare după „Santa Klaus” (Moș Nicolae). Sunt țări în care de Crăciun vin îngerașii, alte țări în care vine un copil, simbolizându-l pe „Pruncul Sfânt” născut de „Maica Sfântă”, sau altele în care Moș Crăciun este prezent cu sania lui trasă de reni.  Moș Nicolae este însă prezent peste tot cu nuielușa sa și sacul plin de dulciuri sau jucării, indiferent că se numește   Mikulás în Ungaria, Mikuláš în Republica Cehă și Slovacia și Mikołaj în Polonia.

Legenda lui Moș Nicolae se bazează pe un personaj real. Conform documentelor istorice,  Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinţii au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte credincioşi. Şi-au dorit mult un copil. Şi Dumnezeu le-a dăruit unul, a fost singurul. Unul milos, foarte înţelept şi extrem de curajos. A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan devreme, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic.

În vremea prigoanelor lui Diocleţian împotriva creştinilor, Sfântul a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea.

Sfântul Nicolae a apărat dreptatea printre oameni şi a mântuit de la condamnare trei bărbaţi. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. Oamenii îl chemau, având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite. Două dintre minunile sale au marcat profund conştiinţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie.

Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă „uşoară” ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau. Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.

Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După o viaţă aspră, dar plină de credinţă, a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.

În Scandinavia, cu mult timp în urmă, Odin, zeul suprem, le aducea daruri copiilor, iar celor din nordul Germaniei, Zeul Thor. Acesta conducea o caleaşcă trasă de două capre, Cruncher şi Cracker. La creştinii din Ghana, Moşul vine din junglă, iar în Hawaii, cu barca. Sania trasă de reni este încărcată cu daruri pentru copiii din Danemarca, stelele dăruiesc cadouri copiilor din Polonia, iar în Ungaria, îngerii le aduc celor mici bomboane şi nuieluşe. O cămilă tânără îl ajută pe Moş în Siria, iar la noi, copiii cuminţi primesc daruri, însă cei neascultători, nuieluşe.

Moș Crăciun nu mai are în prezent decât prea puțin de-a face cu spiritualitatea creștină. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi că în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine cu daruri. Când pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au început să se așeze imigranții din țările germanice și nordice, imaginea Sfântului Nicolae, „Sinterklaas”, cum îl numeau olandezii, s-a schimbat încet, transformându-se în Santa Claus.

Când ninge pe data de 6 decembrie se spune că Moşul îşi scutură barba şi iarna poate să înceapă. Aceasta este ziua în care binele învinge, prin credinţă, răul, iar în popor este numită Sânicoara. Oamenii se gândesc deja la Ignat şi la Sărbătoarea Crăciunului. Pregătirile încep.