Sare-n ochi

Nimeni nu va putea explica vreodată, nici măcar cel mai priceput antropolog sau sociolog, apetența românilor spre hoți. E drept că de mici copii suntem tentați să ne facem din hoți un model demn de urmat în viață. Cățelușul cu părul creț e șmecher pentru că fură rața din coteț și apoi se jură strâmb. Asta este prima învățătură pe care o primește copilul când recită prima poezie din viața lui. Apoi, părintele îi citește frumosul basm cu „motanul încălțat”. Și ce învață el acolo? Că motanul cel șmecher – personaj pozitiv – își îmbogățește stăpânul înșelând, mințind, furând. Și uite așa, fiul cel sărac al morarului ajunge ditai baronul local pe baza minciunilor unui consilier priceput în înșelătorii. Cam acestea sunt primele cărămizi puse pe soclul reperelor morale cu care pornesc la drum copiii români. Nici „Punguța cu doi bani” nu este despre înavuțire din muncă cinstită, ci tot despre un cocoș „descurcăreț”, cum nici Harap-Alb nu este chiar cel mai onest personaj din basmele românilor.

Ne mai mirăm că, la maturitate, oamenii care au învățat de mici că în viață trebuie să te „descurci” își fac modele din „băieții deștepți” și îi votează pe cei care fură mai mult? Ne mai mirăm că românii stau tot timpul cu mâna întinsă să primească ceva, orice, fără efort, fără muncă? Dacă de mici au învățat că asta este cheia succesului. Dacă încă din poveștile copilăriei, scara de valori a viitorului adult este răsturnată, cum să așteptăm o judecată limpede, corectă și mai ales cum să așteptăm să fie sancționați, moral și electoral, hoții? De mici învățăm o istorie falsă, cu eroi incerți cărora le sunt atribuite virtuți inventate. Învățăm încă istoria scrisă de comuniști și nici la 26 de ani de la căderea regimului totalitar încă nu ne-am putut rupe de propaganda istorică care le puneau în gură lui Burebista sau lui Decebal cuvinte din discursurile lui Ceaușescu. Care au inventat „omul nou”, „multilateral dezvoltat”, descendent direct din „cei mai viteji și mai drepți dintre traci”.  Și ce făceau dacii altceva decât incursiuni de pradă în Imperiul Roman, peste Dunăre? Că doar nu prin „tehnologiile” agricole, irigații și amenajări de terenuri au intrat în istorie. Ci prin războaie, majoritatea dintre ele duse cu romanii, veniți să-i pedepsească pentru incursiunile cu scop de jaf din teritoriile imperiului aflate la sud de Dunăre.

Nu avem cultul muncii și disciplină socială. De aceea suntem printre ultimii din Europa la aproape toate capitolele. Dar mai mult,  nu avem o scară a valorilor la care să ne raportăm și nici nu vrem să acceptăm una măcar bazată pe bunul simț elementar. Listele parlamentare colcăie de hoți și oameni fără valoare. Hoți dovediți, condamnați unii dintre ei sau, alții, trimiși în judecată. Grupurile de tâlhari se apără între ei, își votează imunități, își fac legi ca să poată fura mai bine, aproape că nu le pasă de justiție, atâta timp cât un electorat spălat pe creier, din fragedă pruncie, îi va vota fără să stea pe gânduri. Pentru sistemul pus la punct de clasa politică „putredă” și coruptă nu există sancțiuni judiciare. Sunt atât de mulți încât oricare dintre ei va fi „luat” de justiție, altul îi va veni în loc. Singura sancțiune pentru sietemul infracțional păstorit de politicieni este votul. Un vot împotriva celor care fură, mint, corup sau se lasă corupți. Un vot împotriva infractorilor dovediți care se regăsesc pe listele parlamentare și chiar în fruntea partidelor. Un vot cât mai numeros și cât mai responsabil!