Sare-n ochi

Ultimele sondaje de opinie, după prima săptămână de alegeri, arată o mișcare destul de  imprevizibilă a opțiunii electoratului pentru partide. Acest lucru nu este surprinzător. O analiză comparată arată că de fiecare dată, după prima săptămână de campanie electorală, se întâmplă schimbări majore în măsurătorile sociologice, nu atât din cauza mesajelor transmise de candidați, cât mai ales a listelor cu care partidele ies în fața alegătorilor. O cercetare sociologică recentă dă date cu mult diferite față de cele publicate înainte de campania electorală, în special în ceea ce privește partidele mai mici. Astfel, PMP este la limita pragului electoral de cinci la sută, urcând cu un procent față de luna precedentă. Cele două partide mari, PSD și PNL, se situează la opt procente, roșii coborând față de luna trecută de la 41 la sută la 39 la sută, iar liberalii urcând de la 29 la sută la 31 la sută. Trendul ascendent al PNL se menține,  pentru ultimele opt săptămâni, aceștia urcând în perioada aceasta cu patru procente, în timp ce PSD a pierdut față de acum două luni tot patru la sută. Cele două partide se mențin undeva în zona marjei de eroare a sondajelor de opinie față de cercetările sociologice precedente,  ceea ce ar trebui să determine echipele de campanie pesediste și liberale să apese pe accelerație.

Partidul care este pe o curbă descendentă evidentă, cu riscul mare de a nu intra în Parlament, este ALDE. Oamenii lui Tăriceanu au pierdut tot patru procente față de sondajul de acum o lună, ajungând de la nouă la sută la limita pragului electoral, cu o tendință accentuată de coborâre sub acesta. Sociologic, explicația pentru care ALDE cade vertiginos imediat după declanșarea campaniei electorale este explicabilă. Partidul nu are o doctrină clară, fiind de fapt o formațiune politică bazată strict pe imaginea lui Călin Popescu Tăriceanu. Acesta, ca și Traian Băsescu, are un nucleu dur de simpatizanți care, în sondajele anterioare, au declarat că îl susțin pe președintele Senatului. Doar că la nivelul județelor, Hunedoara fiind o excepție care întărește regula, ALDE este într-o criză acută de personalități credibile. În aceste condiții, imaginea lui Tăriceanu a fost schimbată cu a unor candidați fără potențial electoral, mulți dintre ei proveniți din fostul PC, partid controversat și contestat de partea electoratului liberal care ar fi fost dispusă să meargă cu Tăriceanu. Această cădere în sondaje a ALDE demonstrează că de fapt persoana condidaților contează mult mai mult pentru electorat decât  imaginea partidului, în anul 2016 când lumea este sătulă până peste cap de partide.

Surpriza cea mai mare vine însă din partea USR, partidul apărut de nicăieri, care reușește să adune 10 la sută din opțiunile oamenilor care au participat la cercetarea sociologică. USR este tipul partidului fără doctrină, fără lideri, fără program, care însă se bucură de voturile anti-sistem. De patru luni USR stă pe un scor între 9 și 11 la sută, ceea ce dovedește că are un electorat stabil și extrem de ușor de manipulat, cu lozinci și dezinformări specifice zonei de comunicare on-line. Spun asta pentru că pe listele USR nu se găsesc personalități credibile, nici oameni care au performat în anumite domenii, nici cu experiență în politică. USR este de fapt o strânsură de indivizi anti-sistem, fără doctrină politică, fără identitate politică, fără mesaj coerent și clar. Voturile USR vor fi evident niște voturi „anti”, venite de la acel segment de populație care se lasă ușor prostit pe Facebook, dar care în lipsa USR probabil că nu ar ieși la vot. Este greu de spus în momentul de față dacă nu ar fi preferabil ca electoratul de acest gen să stea acasă, în loc să trimită în Parlament niște „idioți utili”, în mare parte trompete ale unor ONG-uri care nu întotdeauna au lucrat în favoarea României.