Sare-n ochi
Căutând intens glontele din guşa lui Năstase am ignorat un scandal care poate să facă mult mai mult rău României decât o banală gaură din grumazul unui viitor deţinut. Un “blatist” în ale politicii s-a urcat în avionul de Bruxelles cu pretenţia de a sta la masă cu şefii de stat din Europa. Cum va fi primit un plagiator printre şefii bătrânului continent? În faţa dovezilor de netăgăduit, doar Ponta se mai încăpăţânează să susţină că şi-a făcut singur lucrarea în urma căruia a obţinut titlul de “dottore”. De fapt, Europa ar trebui să se obişnuiască cu tupeul fără margini a politicienilor care s-au născut din relaţia incestuoasă a lui Ion Iliescu cu Adrian Năstase. Un propagandist bolşevic şi un infractor arogant nu puteau să dea altceva decât o şleahtă de “prunci” nesimţiţi. Cazul Adrian Severin este deja celebru în Parlamentul European. Un politician român prins cu “mâţa în sac” acceptând să voteze în schimbul unei şpăgi refuză să părăsească Parlamentul European chiar dacă este total marginalizat şi aproape scuipat de colegi (alţii decât euro parlamentarii PSD). Acum a venit vremea lui Ponta să arunce cu noroi în imaginea României.
Ne mirăm şi protestăm vehement atunci când în Franţa sau în alte ţări civilizate România este batjocorită. În realitate ne batjocorim singuri ori de câte ori avem ocazia. Cum să nu ne trateze străinii ca pe un popor de hoţi, când premierul României este un plagiator dovedit. În Germania sau Ungaria, societatea civilă a luat atitudine în momentul în care ministrul german al Apărării sau preşedintele maghiar au fost dovediţi ca plagiatori. Mai multe fundaţii şi asociaţii academice au cerut public demisia demnitarilor plagiatori, iar aceştia au renunţat cu demnitate la funcţiile ocupate. În România, mediul academic tace mâlc când vine vorba despre plagiat şi titluri ştiinţifice obţinute prin fraudă. Pentru că în Româia doctoratul a devenit un fel de curs de calificare, de multe ori făcut la “fără frecvenţă”. Mă şi întreb când are vreme să-şi documenteze teza de doctorat, elaborată în cele mai multe cazuri pe baza unor cercetări minuţioase, un politician care îşi împarte cele 24 de ore ale zilei între diverse emisiuni TV, locul de muncă şi plimbări electorale prin ţară? Dar în România, până acum am fentat tot ce am putut fenta. Am fentat ştiinţa, politica, economia, poporul. Ne-am minţit singuri şi am ajuns de râsul, sau mai rău, de dispreţul Europei. Dar acest lucru nu contează pentru electoratul din România. Plagiatul lui Ponta, zâmbetele maliţioase ale conducătorilor Europei, batjocura francezilor, nu se simt direct nici în pensii, nici în salariile bugetarilor. Iar în România, singurul lucru care contează este stomacul. Dă-o în, Doamne iartă-mă, de Europă, de cinste şi demnitate!
