Sare-n ochi

“E uşor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune”… Scria la un moment dat Mihai Eminescu, sensibilul poet romantic, care atunci când își îmbrăca haina de gazetar era un critic extrem de dur al clasei politice, cu nimic mai brează decât cea actuală. Chiar dacă Eminescu se referea în versurile sale la acei poeți versificatori, care umpleau atunci și umplu și acum cenaclurile literare, consumând degeaba hârtia în tipărituri fără nicio valoare artistică, același lucru se poate spune și acelor chibiți, veșnic nemulțumiți, care stau pe rețelele de socializare și critică permanent clasa politică. E ușor să faci pe deșteptul fără să te implici, fără să încerci să te arunci în adâncul sistemului, pentru ca de acolo, dintre „valuri”, să încerci o schimbare. Am să le aduc o veste extrem de proastă „haterilor” cărora le pute totul când vine vorba despre politică! La ora actuală, sistemul democratic după care este condusă cea mai mare parte a lumii se bazează pe politică și pe partide. Ne place sau nu, perfect, imperfect sau perfectibil, sistemul democrației reprezentative, unde partidele propun candidați, iar cetățenii îi aleg să conducă, este cel mai bun pe care mintea umană a reușit să-l descopere. Partidele conduc și în SUA, și în Germania, Franța sau Anglia, ba chiar și în Rusia sau Coreea de Nord. De aici trebuie să pornim analiza în momentul în care vorbim despre o reformă reală a clasei politice. O reformă care nu se poate face de pe margine. Pentru că indiferent de forma de „chibițeală” pe Facebook, în piața publică, în presă sau pe bloguri, pentru o reală schimbare a mentalităților clasei politice este nevoie ca în interior să pătrundă acei oameni care sunt capabili să schimbe ceva prin bun simț, intenții bune, implicare în viața comunității, onoare și altruism. Mulți oameni cu aceste calități stau pe margine și își dau cu părerea în spațiul public. Alții doar își arogă astfel de calități, frustrați că nu au avut acces la ciolanul puterii. Un lucru este cert, aceștia, fără să se implice în politică, nu vor putea niciodată să acceadă pe listele electorale. Și în afara listelor electorale nu există zonă de decizie politică. Așteptăm din patru în patru ani „cavalerul pe cal alb” sau „zâna cea bună” să apară de undeva din afara partidelor pe listele electorale. Visăm degeaba! În afară de partide, mai vechi sau mai noi, nu există candidați. Iar vechimea unui partid nu garantează calitatea oamenilor propuși pe liste. Ne creionăm în minte portretul politicianului ideal și promitem că îl vom vota dacă îl găsim acolo, pe buletinul de vot, sub unul dintre semnele electorale. Vă spun de pe acum că nu-l vom găsi! Pentru că oamenii cu bune intenții se ascund pe rețelele de socializare sau în alte zone ale dezbaterii publice, aruncând cu noroi în partide, în loc să intre în politică și la un moment dat să formeze acea majoritate critică de oameni cumsecade care, cu adevărat, să poată schimba ceva în partide. Abia atunci sloganurile electorale vor fi transpuse în realitate, iar decizia politică va fi în mâna celor care gândesc, a oamenilor cinstiți, bine intenționați, dar mai ales a oamenilor implicați.