Sare-n ochi

Oare ar fi cazul să moară un copil ca autoritățile din județul Hunedoara să-și aplece ochii spre secția de pediatrie a Spitalului Județean? De peste trei ani, „Glasul Hunedoarei” semnalează starea jalnică în care se află Pediatria. Clădirea dărăpănată, interiorul parcă ar fi scenografia unui film cu lagăre de concentrare, paturi vechi, vopsea scorojită, grupuri sanitare insalubre. Cam în aceste condiții trebuie să-și trateze medicii pediatrii pacienții. Adică cea mai vulnerabilă categorie de bolnavi, copiii, omuleți suferinzi care nu pot să-și poarte de grijă nici măcar atunci când sunt sănătoși. Micuți, firavi, bolnavi, speriați însoțiți de părinții la fel de panicați. Părinții care, instinctual, nu pot să-și lase copii în spital și să plece liniștiți acasă. Părinții pentru care secția de Pediatrie a spitalului din Deva reprezintă un templu al speranței. Când ai copilul bolnav și nu știi ce să-i faci, te uiți la medic ca la un Dumnezeu de la care aștepți să-ți însănătoșească mogâldeața suferindă. Un zeu într-un templu ruinat nu poate să-ți insufle încredere, nu poate să te liniștească, oricât de bun medic ar fi el. Pentru că aspectul interior și exterior a Pediatriei aduce mai mult cu un centru de exterminare, decât cu unul de însănătoșire. Faptul că părinții care își îngrijesc copiii dorm pe scaune sau pe marginea câte unui pătuț metalic, este pe lângă toate celelalte probleme, aproape un amănunt nesemnificativ.

S-au perindat câțiva manageri prin spitalul din Deva, s-au perindat patru președinți la Consiliul Județean, instituția sub tutela căreia se află unitatea sanitară. S-au scurs milioane de euro în investiții. Contractele controversate s-au ținut lanț la Spital. Chiar și interlopul Simota s-a înfruptat din banii puși la dispoziție cu generozitate de fosta conducere a Consiliului Județean. S-a schimbat culoarea șefilor, s-a tăiat panglica la bucătărie, s-a schimbat câte ceva în secțiile pentru adulți. Directorii și-au tras pentru specializările lor saloane noi, aparatură performantă. Pediatria a rămas o relicvă. Oare pentru că pruncii nu votează? Oare pentru că, spre ghinionul micilor bolnavi, nu a ajuns niciun pediatru director al spitalului? Sau pentru că șefii județului nu mai au copii cu care să alerge în miez de noapte, speriați, la spital?

De câțiva ani, părinții, îngroziți de condițiile mizere în care le sunt tratați copiii, sunt mințiți sistematic că se va găsi o soluție. Dar soluția întârzie, copiii ajung adulți, părinții lor îi mulțumesc lui Dumnezeu că i-a ținut sănătoși, iar medicii fac minuni să salveze vieți în condiții imposibil de descris. Până într-o zi când Îngerul Păzitor nu va mai fi atât de vigilent în Pediatria deveană. Atunci va fi prea târziu! Atunci, mame și tați revoltați vor ieși, poate, pe străzi, atunci instituțiile se vor clătina sub durerea oamenilor manifestată în piață. Dar va fi prea târziu, cel puțin pentru un suflet frumos și curat. Bomba cu ceas din Pediatrie ticăie de foarte multă vreme. Să facem ceva să o oprim! Până nu va fi prea târziu…