Sare-n ochi
Excact ca în scrierile lui Caragiale, jurnaliștii de la publicația on-line „Hunedoara Liberă” se lamentează și se plâng transformând o remarcă a deputatului Carmen Hărău într-un adevărat pumn în gura presei hunedorene. În lipsa unei organizații profesionale care să traseze câteva repere minime de morală și deontologie jurnalistică, fiecare individ care are posibilitatea să aștearnă vorbe pe hârtie sau în mediul virtual se transformă peste noapte în formator de opinie. Cât de credibili sunt cei care susțin campanii de presă plătiți de un partid sau finanțați de cercuri de interese economice rămâne la latitudinea cititorilor să hotărască, dar în momentul în care o întreagă breaslă este târâtă într-o poveste cu iz de manipulare și șantaj, cred că este de datoria jurnaliștilor să-și spună punctul de vedere. O voi face cu riscul de a fi acuzat de cei care nu respectă dreptul la liberă exprimare, dar se plâng că lor le este pus pumnul în gură. Pentru că este deja o practică uzuală ca orice jurnalist care nu susține campaniile de presă denigratoare și absolut neargumentate să fie catalogat ca „vândut, mercenar, lingău, imbecil etc.”. Riscând să fiu astfel catalogat, nu pot să tac în fața unor manipulări grosolane și a intervenției presei, mai mult decât prin informarea publiciului, în jocurile politice, chiar mai mult în jocuri de-a dreptul mafiote, de susținere a unor politicieni de către cercuri de interese economice. Am urmărit, fără să fiu foarte interesat de subiect, campania de presă mizerabilă pe care „Hunedoara Liberă” a pornit-o împotriva deputatului Carmen Hărău. Au alternat articole denigratoare, anchete fără probe ale acuzaților și articole de-a dreptul mizerabile, fără miză jurnalistică, de genul celui în care deputatul a fost surprins cu talpa pantofului ușor dezlipită. Toate articolele publicate timp de mai mulți ani nu au avut nici pe departe rolul de a informa publicul, ci pe acela de a o denigra pe Carmen Hărău, dată de statistici ca cel mai activ deputat hunedorean.
Recent, într-o conferință de presă, deputatul Carmen Hărău i-a somat pe jurnaliștii care au atacat-o cu afirmații neargumentate să repare nedreptatea făcută și să scoată de pe paginile web ale publicațiilor lor articolele în care erau proferate acuzații nefundamentate. În urma acestei somații publice, jurnaliștii publicațiiei amintite au luat foc, exagerând în mod grosolan impactul afirmațiilor deputatului asupra presei. „Pune pumnul în gura presei!” a fost concluzia la care au ajuns autovictimizații de la „Hunedoara Liberă” în încercarea disperată de a mai da o lovitură murdară imaginii deputatului Carmen Hărău. Mai mult decât atât, au găsit și o asociație obscură a jurnaliștilor din diaspora, înființată în anul 2015 de o asociație din Viena, controlată de PSD. O adunare de gazetari înregimentați prin grupuri de influență ale diasporei pe care nicio asociație profesională serioasă din România nu-i recunoaște, dar care, probabil, din dorința de a se afirma și a face jocurile PSD au sărit repede în apărarea colegilor din Hunedoara. Demersul lor putea fi catalogat ca unul de bun simț până la un punct, dacă nu ar fi mers mai departe și ar fi început să pună presiuni pe conducerea centrală a PNL în vederea sancționării „atitudinii brutale” a deputatului liberal față de presa locală. O minimă decență i-ar fi obligat pe gazetarii din diaspora să se intereseze amănunțit despre contextul în care deputatul Carmen Hărău a făcut afirmațiile interpretate ca „pumn în gura presei”.
Consider că acest mod de autovictimizare în urma unor campanii murdare de presă nu este de natură să pună într-o lumină favorabilă breasla jurnaliștilor, care la fel ca și politicienii trebuie să-și curețe singuri „ograda” de uscături înregimentate politic sau care fac jocurile unor cercuri de interese, la limita legii. Pentru că acum a fost luată în colimator Carmen Hărău, dar mâine poate fi orice om de bună credință denigrat prin publicații on-line cu minciuni și jumătăți de adevăruri extrem de periculoase pentru o comunitate care se vrea curată.
