Sare-n ochi

O știre apărută pe fluxurile de ieri explică decalajul dintre România și restul țărilor europene atât din punct de vedere economic, cât și cultural sau social. Din orașul Voluntari au plecat 110 autobuze pline cu credincioși la Iași, în pelerinaj la moaștele Sfintei Parascheva. Nu vreau să mă gândesc câte autobuze pleacă din București și din restul țării către capitala Moldovei, acolo unde timp de câteva zile credincioși habotnici din toată țara se vor înghesui să pupe niște oase atribuite Sfintei Parascheva. Anul acesta e bonus. În ajutorul Sfintei Vineri, înalții prelați ai Moldovei l-au adus și pe Sfântul Neofit Zăvoranul, tot sub formă de moaște, ca o superofertă pentru habotnicii care, dacă tot stau zile întregi în frig, măcar să se sature de ciolane sfinte. Până la urmă, libertatea de credință a fiecărui individ este garantată prin Constituție și nu este treaba nimănui cine și cui i se închină. Doar că cele 110 autobuze care au plecat din orașul Voluntari spre Iași și încă multe mijloace de transport  pline de pelerini sunt plătite din bani publici de către primari sau președinți de consilii județene care își satisfac în acest mod un electorat captiv între majorarea pensiilor, ajutoarele sociale și îndobitocirea cu ajutorul moaștelor. Sentimentele religioase exagerate ale românilor sunt folosite de multă vreme în scopuri electorale. În lumea occidentală există zone sacre, există sfinți și locuri de pelerinaj. Dar acolo lucrurile se întâmplă firesc, pios, fără ostentație. Nimeni nu-i adună pe oameni să-i ducă în mod organizat în locurile sfinte de pelerinaj. Niciun primar sau alt om politic nu se amestecă în relația alegătorului cu divinitatea. Preoții nu fac politică, iar politicienii se raportează la biserică, exact așa cum o face orice credincios. De aceea în lumea occidentală credința pare ceva mai curată. Credința nu este pângărită nici de banii aruncați ostentativ de pușcăriașul Becali, nici de autobuzele cu pelerini plătite de câte un primar sau de titlurile și ordinele bisericești pe care înalții prelați le împart cu dărnicie sponsorilor politici. Nu credința habotnică a românilor este problema, nici lipsa de educație care duce la manifestările fundamentalist ortodoxe, ci raportarea la banul public, pentru că unul dintre cei mai importanți beneficiari ai fondurilor colectate din impozitele și taxele românilor este Biserica. Într-o țară în care corupția atinge cote nebănuite, în care sistemul de sănătate este subfinanțat, în care părinți disperați cerșesc realmente bani pentru a-și însănătoși copiii, nu este normal ca milioane de euro din banii publici să fie aruncate pe ajutoare acordate celei mai bogate instituții din țară, Biserica Ortodoxă Română. Nu este normal ca din banii cetățenilor să fie finanțate excursii pentru credincioșii habotnici la tot felul de moaște sfinte. Credința și exprimarea ei este liberă. Și este normal să fie așa. Dar credința și raportarea individului la sacralitate nu trebuie finanțate din banii copiilor bolnavi sau a copiilor supradotați, a sănătății, educației și apărării. Nu mă opun pupătorilor de moaște, chiar dacă nu văd sensul unor astfel de manifestări. Fiecare poate să pupe „moasca” pe care o vrea. Dar pe banii săi, nu pe banii publici.