Sare-n ochi

Întrebat dacă nu se teme că vine sfârşitul lumii, spiritualul scriitor englez Chesterton a răspuns în stilul propriu: „De ce m-aş teme? A mai venit de câteva ori!”. Dincolo de butadă (sau de adevăr?), sfârşitul lumii în viziunea lui Gilbert Keith Chesterton se aseamănă izbitor de mult, acum, după aproape o sută de ani, cu mult (prea) discutata problemă a încălzirii globale. Chiar, de ce ne temem? Şi încălzirea globală a mai venit – şi asta e sigur – de câteva ori, iar rasa umană a supravieţuit. A, că mai sunt şi dintre cei care îşi fac griji pentru soarta balenelor, focilor sau pinguinilor (specii oricum măcelărite în masă, unele de sute de ani!) – asta este o altă poveste. Omul însă, acea specie aparte, care şi-a eliminat nemilos orice concurenţă – în primul rând pe cea a semenilor – de-a lungul evoluţiei sale, nu are de ce se teme. E nevoie de mult mai mult pentru ca oamenii să dispară de pe planetă. (Nu mă gândesc chiar la „Matrix”, la un „război al maşinilor” care să ne folosească pe post de baterii energetice, dar dependenţa exagerată de tehnologie e un fapt: în ţările extrem de dezvoltate oamenii chiar au uitat că se poate face un lucru simplu în gospodărie şi altfel decât apăsând pe un buton).

Cei care se panichează la limita isteriei pentru Dezastrul Încălzirii Globale par a fi însă din aceeaşi familie alarmistă – rude bune, de gradul întâi – cu cei care prevesteau blocarea mondială a computerelor în anul 2000, din cauza neputinţei afişării datei…

Scenariile catastrofice au suferit puţine modificări de-a lungul timpului: inundaţii majore (vezi Potopul biblic şi variantele lui din alte credinţe – posibil un fapt real, o consecinţă şi o relatare deformată a unei alte încălziri globale), o „ploaie de foc” (care poate fi orice, de la căderea unui meteorit până la un război atomic), un război al zeilor (Ragnarok) sau al Supraoamenilor – care să angreneze şi să distrugă inclusiv omenirea – şi, bineînţeles, orice combinaţie imaginabilă a acestor trei variante primordiale. După cum vedeţi, nu e chiar cine ştie ce diversitate, sunt doar variaţiuni pe aceeaşi temă.

Sunt pe planeta Pământ probleme mai grave decât încălzirea globală. Sunt extrem de sigur că NU o să murim inundaţi de topirea gheţarilor, NU o să fim darwinian acoperiţi de o crustă reptiliană în loc de piele ca să ne protejeze de razele ucigătoare ale Soarelui, ESTE posibil să ne omorâm între noi pe criterii logice sau cu neputinţă de identificat (contează prea puţin, până la urmă), dar hai să nu mai aplecăm urechea la tot ce auzim de la „specialişti” care apar pe criterii exclusiv de rating la televiziuni de doi bani! Acum vreo 50 de ani, un alt mare scriitor (pentru că am început cu Chesterton), Ray Bradbury – autorul, între altele, a „Cronicilor marţiene” şi a lui „Fahrenheit 451” – adresa prin intermediul unui personaj al său un îndemn practic tuturor oamenilor: „E vremea să fim altceva decât proşti!”. Am învăţat asta? Dacă mai crede cineva în iminentul sfârşit al lumii datorat încălzirii globale, mă tem că nu…