Sare-n ochi

Țîmpău își retrage candidatura. Moloț nici măcar nu intră în lupta electorală. Creatorul și creația rămân în afara jocului politic. Motivele nu sunt aceleași, efectele însă da. În momentul în care Mircea Moloț a fost plasat în arest la domiciliu, fostul lider al PNL l-a scos din joben pe Țîmpău și l-a propus ca înlocuitor vremelnic. Dar „iepurașul” Bogdănel, ieșit din colopul jupânului, a zbughit-o de nu au mai reușit să-l prindă nici măcar copoii PDL, care tare ar fi vrut să pună mâna pe întreg partidul și să-l ofere pe tavă PSD-ului. Până la București nu s-a mai oprit și acolo, cu lacrimi în ochi, a început să facă ceea ce știe cel mai bine un parvenit, să promită și să cerșească. Dacă nu ar fi fost atât de preocupat de propria sa carieră politică și ar fi avut un coeficient de inteligență puțin, foarte puțin, supraunitar, Țîmpău și-ar fi dat seama de blaturile cu PSD pe care le pun la cale oamenii din anturajul său. El însă a fost preocupat de două mari ținte: să-și aranjeze încă un mandat în Camera Deputaților și să-l țină cât mai departe de PNL pe fostul lider, Mircea Moloț, văzând în posibila întoarcere a acestuia năruirea visului său politic, președinția organizației județene a PNL. Astfel că Țîmpău s-a aliat cu oricine era dispus să-i dea la „temelie” lui Moloț și în special cu Petru Mărginean și „organele” sale de presă. În infantilismul său, „iepurașul” Bogdănel nu și-a dat seama de două lucruri. În primul rând că dând în cel care de fapt l-a creat pe el și a condus 10 ani județul atacă de fapt propriul partid, care nu putea să se debaraseze atât de repede de Mircea Moloț. PNL l-a susținut pe acesta în cele aproape trei mandate în fruntea județului și își asuma tot ce a făcut acolo, cu bune și rele. În loc să scoată în evidență realizările perioadei Moloț, ca pe realizările PNL, Țîmpău, împreună cu „cârtițele” infiltrate de PSD, Mărginean și Gligor, nu au făcut decât să demoleze partidul, atacându-l pe cel care până nu demult fusese fostul „brand” al liberalilor în județ. Același lucru l-a acceptat Țîmpău și în cazul atacurilor lui Mărginean contra lui Mircia Muntean, care erau de fapt „dinamitări” ale celor 16 ani de conducere liberală a municipiului Deva. Complexat în micimea sa de personalitățile lui Moloț și Muntean, Țîmpău a acceptat atacurile duse chiar de liberali împotriva lor, fără să-și dea seama că face astfel pe de o parte jocul PSD și că întărește ALDE ca o alternativă la PNL în care s-au refugiat liberalii rămași fideli lui Mircea Moloț, mai ales după ce însuși fostul șef al județului a acceptat să conducă partidul. Țîmpău nu a fost de fapt decât un parvenit ajuns întâmplător în fruntea PNL și în Parlament, care a încercat să se ridice tocmai împotriva celor care l-au propulsat fără niciun merit în aceste poziții. Un fel de Dinu Păturică al zilelor noastre căruia însă nu i-a ieșit jocul fiindcă a căutat adversari acolo unde nu erau, în timp ce nu a fost capabil să vadă jocurile pe care oamenii infiltrați de PSD le făceau chiar sub nasul lui, amăgindu-l cu funcția de președinte unic și garantându-i încă patru ani de odihnă în Camera Deputaților. Fără îndoială pentru PSD, cel mai bun președinte al PNL ar fi fost Bogdan Țîmpău. În acest timp, Moloț lansează pe orbită un nou lot de „țîmpăi”, politicieni de mâna a doua. Poate doar colegul Alin Bena să reprezinte o figură „exotică” și lipsită de năravurile politicienilor consacrați, dintre propunerile pe care Moloț le face din calitatea de „căpitan nejucător” al ALDE. Avantajul fostului lider PNL este că are suficientă experiență să nu admită cârtițe PSD în partidul pe care îl conduce, în timp ce liberalii sunt mult prea dezorganizați și naivi ca să poată scăpa de ele.