Sare-n ochi
Fără îndoială, câștigătorul „iarmarocului” naționalist de la Țebea a fost Traian Băsescu și partidul pe care îl conduce, PMP. Modul în care fostul președinte a fost primit în Panteonul Moților demonstrează că Băsescu mai are un cuvânt greu de spus în politica din România. Acolo unde a fost huiduit cu câțiva ani în urmă, Băsescu a fost aplaudat, pupat, înconjurat cu dragoste de oameni. Câțiva chiar au recunoscut că l-au contestat și acum le pare rău. Traian Băsescu reînvie și creșterea sa în sondajele de opinie își găsește corespondent și la întâlnirile publice ale fostului șef de stat. Pentru Organizația județeană a PMP Hunedoara, vizita lui Traian Băsescu în județ, și în special căldura cu care acesta a fost primit la Țebea, reprezintă o gură mare de oxigen și o sursă de energie. Până acum, o organizație slabă, aproape inexistentă pe scena politică locală, are șansa să devină o forță de luat în seamă. Prezența în fruntea organizației a celui mai activ senator din județ, Haralambie Vochițoiu, cât și aprecierea cu care a fost primit Băsescu, pot să reprezinte un punct serios de plecare într-o construcție politică serioasă și puternică.
În rest, manifestările de la Țebea au fost așa cum sunt în fiecare an. Cel mai bine le-a descris un „ochi” neutru, obiectiv, ochiul cetățeanului neimplicat politic, al omului de bun simț, care așteaptă de la autorități același bun simț, Adina Faur din Brad.
ȚEBEA SAU „NEGOȚUL” ÎN TEMPLELE ISTORIEI!
Fum, vacarm, aglomerație, mici, bere, produse diverse, de la un capăt de ac, până la haine de blană și… puțină istorie. Numai patriotism nu am găsit „de vânzare”. Sau măcar de închiriat pentru o zi, două… Gorunul lui Horea însă? Ignorat! Cine să ne mai cheme, azi, „la luptă”? A rămas un simbol și atât… Noi nu avem nevoie de embleme! Mormântul lui Avram Iancu? Un pretext! Da, noi avem nevoie de pretexte!
Un perpetuu du-te – vino al unei mulțimi pestrițe. Spirit balcanic! La tarabele înghesuite una într-alta, gură-cască admiră… kitsch-urile. Câte un comerciant mai aprig își face reclamă sonoră produselor etalate strategic. Baloane de diverse forme și mărimi contrastează puternic cu mesajul zilei. Iar ca acest mesaj istorico- patriotic să fie și mai puternic denaturat, undeva, alături, caruselul sporește aerul de bâlci! Doar soldații și jandarmii privesc impasibili dincolo de chipurile ce se perindă în valuri și dincolo de tot ce înseamnă acest spectacol cu fundamente… istorice.
Încep, în sfârșit, speech-urile! Discursuri patriotarde la care nu ascultă nimeni. Oamenii se cotesc, se îmbrâncesc, dorindu-și să vadă mai de aproape chipurile politicienilor dincolo de sticla televizoarelor. Injurii mocnite, ocări spuse cu obidă de vreo voce stinsă a unui fost miner. Ici, colo, cate un îndrăzneț își strigă nemulțumirea, dar vocea singulară se stinge imediat. Dincolo de toate, curiozitatea omului de rând, ilustrul anonim votant ce vrea să vadă chipul popularității politice, la Țebea. Capitala politică își apleacă urechea, cu îngăduință, la glasul mulțimii. Nu-i costă nimic! E doar pentru un sfert de oră… Atât durează baia de mulțime, drumul de la mormântul lui Avram Iancu la corturile amenajate pentru această sărbătoare câmpenească. Mai aprind câte un clocot în vene cântecele patriotice. Mi-au atins sufletul grupurile de tineri, cu steagul fluturând, ce fredonau și altfel de versuri în afară de manele și hip-hop. Și bătrânii ce simțeau, la o altă rezonanță sufletească, stihurile puse pe muzică. Versurile străbunilor…
Romanii ne-ar invidia… Ne-am modernizat- Circus et… mici! Și mă întreb retoric: câți dintre cei adunați acolo știau, cu adevarat, ce se comemorează? În concluzie, Țebea 2016 a fost comemorarea a 144 de ani de la moartea lui Avram Iancu (10 septembrie 1872), o pecete greu de ignorat între filele istoriei noastre. Dar… Mai contează acest amănunt?!
