Sare-n ochi

De  aproape 27 de ani, din patru în patru ani, partidele, indiferent de culoarea politică, se dau de ceasul morții să găsească candidați pentru Parlament care să fie pe placul celor din Valea Jiului. Bazinul minier, chiar dacă nu are un potențial electoral uriaș, mai ales pentru partidele de dreapta, este un fel de reper al desemnării candidaților. Și tot de 27 de ani, Valea Jiului, cu tot cu parlamentarii trimiși să doarmă pe la București, este zona cu cele mai multe probleme sociale și economice din România. O adevărată bombă cu ceas începe să ticăie din patru în patru ani în Vale și se dezamorsează imediat după alegeri, fără niciun rezultat concret. În aceste condiții, de ce trebuie pus pe liste neapărat un candidat din Valea Jiului, care de cele mai multe ori nici măcar nu este localnic, ci câte un moldovean sau oltean ajuns pe acele meleaguri cu „revoluția industrială” și „lipit” repede la politică ca opțiune superioară muncii. Cu mici excepții, parlamentarii Văii Jiului au fost mai interesați de interesele personale decât de cele ale comunității care i-a votat. Paradoxal, cu cât erau mai dezinteresați de soarta oamenilor, cu atât aceștia îi votau cu mai mult aplomb. În realitate, poate cu excepția lui Vochițoiu, ajuns acolo în urma redistribuirii, niciun parlamentar de Valea Jiului, din această legislatură, nu s-a „omorât” să rezolve măcar o mică parte din nevoile comunității care i-a votat. Monica Ridzi a încercat permanent să-și rezolve problema penală, de aceea a stat mai mult prin spital și pe acasă decât în legislativ. Senatorul Cosmin Nicula, numit vicepreședinte la Curtea de Conturi, a „spălat putina” fără măcar să privească înapoi la electoratul amărât și plin de nevoi din această zonă „blestemată”. Cristian Resmeriță a lăsat Parlamentul pentru a prelua afacerile familiei și moșia lor numită Lupeni. Chiar dacă interesul pentru oamenii din Valea Jiului a fost minim din partea celor amintiți, totuși există un element comun între ei. Interesele grupurilor economice care stăpânesc Valea Jiului și din cauza cărora este păstrat constant, de 27 de ani, nivelul de sărăcie și subdezvoltare. De fapt, Valea Jiului este condusă de cercurile mafiote dezvoltate pe bază economică în jurul Complexului Energetic Hunedoara, mai recent și a Companiei Naționale a Huilei mai demult. Aceste grupuri de interese au sufocat Valea și mai ales economia de aici. Banii minelor și ai termocentralei de la Paroșeni s-au scurs timp de 26 de ani din vistieria statului în buzunarele unor afaceriști de carton, îmbogățiți peste noapte. De la Miron Cosma la Alin Simota sau Aurelian Serafinceanu, toți au făcut averi uriașe pe banii firmelor de stat, blocând astfel dezvoltarea lor și condamnând o întreaga zonă la sărăcie.  Sunt convins că un parlamentar din afara zonei ar putea lupta mult mai bine pentru oamenii din Valea Jiului, pentru că ar vedea lucrurile obiectiv, de la distanță și nu prin fișicurile cu mii de euro aruncate în ochi de interlopii veroși care controlează totul în zonă, inclusiv listele cu parlamentari.