Sare in ochi
Discuţiile despre regionalizare, şi mai ales ideile aberante ale vicepremierului Liviu Dragnea, aprind jarul orgoliilor locale, care arde încă mocnit, în special în regiunile ce au aparţinut cândva fostului Imperiu Austro-Ungar. Timp de aproape 100 de ani administraţia românească din Banat, Crişana, Maramureş şi Transilvania a făcut eforturi disperate să înăbuşe mândria locală şi conştiinţa apartenenţei la o lume mult mai civilizată a locuitorilor din interiorul arcului carpatic. Din manuale a fost ştearsă istoria Transilvaniei sau a Banatului. Mulţi tineri nici nu ştiu de fapt care ar fi diferenţa dintre aceste regiuni, incluzând în Transilvania, de-a valma, toate teritoriile care au aparţinut fostului imperiu până la sfârşitul Primului Război Mondial. Din când în când, prin presa de la Bucureşti, la nivel de statistică, se aminteşte că primul oraş iluminat electric a fost Timişoara, că tot pe malul Begăi a funcţionat şi primul tramvai electric, că primul meci de fotbal s-a desfăşurat tot undeva în vestul României – locaţia fiind disputată între Arad şi Timişoara. Prima bibliotecă publică, prima universitate, primul teatru, prima cale ferată din România au funcţionat pe teritoriu Transilvaniei. Atâta doar că pe vremea aceea Transilvania, Banatul, Maramureşul sau Crişana nu aveau în comun cu România decât limba pe care o vorbeau o parte, e drept mare, dintre locuitorii săi. Nu avem voie să ne mândrim cu astea ca Ardeleni, Bănăţeni, Crişeni sau Moroşeni! Pentru că cineva de la Bucureşti ne obligă să fim Români. Ne confiscă istoria, cultura, morţii din cimitire şi modelele morale. Şi cred că cel mai grav este că ne sunt luate modelele. Românii din teritoriile aparţinând fostului imperiu au trăit sute de ani alături de unguri, de saşi, şfabi, sârbi, ucrainieni sau slovaci. Transilvania a fost un teritoriu cosmopolit, unde multiculturalitatea s-a manifestat pozitiv. Hărnicia nemţească, ambiţia maghiară şi creativitatea românească au făcut din Transilvania (de această dată în sensul larg al cuvântului) o zonă cunoscută şi apreciată în Europa. Ne lăudăm că Turnul Eiffel a fost făcut cu oţel de la Reşiţa. Dar oare avea Reşiţa vreo legătură cu România în perioada în care s-a construit celebrul edificiu parizian? După 1918, administraţia românească a făcut tot posibilul să distrugă valorile spirituale, tradiţionale şi chiar economice ale Transilvaniei. Au colonizat români din Moldova şi Muntenia în zonele locuite de secui şi saşi. Dar cel mai grav este că au scos practic din şcoli istoria acestor locuri. Peste 1000 de ani de istorie sunt rezumaţi în manuale de răscoala de la Bobâlna, Gheorghe Doja, Iancu de Hunedoara, Şcoala Ardeleană, Horea Cloşca şi Crişan, Avram Iancu. Cam puţin pentru un teritoriu care a dat cam toate premierele tehnice, culturale, spirituale, sportive, ale actualului teritoriu al României. Ce înseamnă să fii patriot? Să-ţi iubeşti ţara! Dar ce înseamnă ţara? Eu cred că ţara este familia, prietenii, oraşul natal, satul bunicilor, colegii de şcoală, munţii şi pădurile copilăriei şi adolescenţei, istoria cu bunicii, străbunicii, şi străbunii lor, mormintele familiei, biserica în care am fost botezat. Astea sunt valorile pe care le iubim de fapt şi le definim ca fiind “ţara” sau “patria”. Pentru noi, cei născuţi în interiorul arcului carpatic, toate acestea sunt localizate în Transilvania. Nu sunt oare patriot dacă îmi iubesc patria? De ce oare nu mă lasă vicepremierul Dragnea să fiu patriot? Adică să iubesc Transilvania!
