glasul-hd.ro Web analytics

Pro memoria

Pro memoria. Eroii din Livadia

În apropierea bisericii cu hramul „Sfântul Gheorghe” din localitatea Livadia (comuna Baru) se află cel puțin trei cruci de eroi din al Doilea Război Mondial, în fața cărora a fost înălțată în anul 2013 o troiță de lemn tipică, fără elemente care să o evidențieze de alte asemenea obiective. Crucile eroilor prezintă însă câteva particularități ce merită a fi consemnate.

Țincora Ștefan și Crăciunescu Barbu

Cele trei cruci de eroi au fost reașezate la un moment dat, cel mai probabil în timpul unei reabilitări a locașului de cult din apropiere, astfel încât la ora actuală ele se găsesc înălțate pe același soclu din ciment. Confecționate din marmură ele sunt aproape identice ca structură, însă destinele celor în memoria cărora au fost ridicate sunt extrem de diferite.
Primele două cruci sunt mai simple din perspectiva ornamentației, cele trei registre nefiind „decorate” decât cu inscripțiile care vorbesc despre eroi și cu fotografiile acestora amplasate în medalioane ovale. Unul dintre ele specifică faptul că a fost edificat „În amintirea eroului / Țincora Ștefan / căzut în luptele dela Iași / în 30 Aprilie 1944 / în etate de 22 ani // Plâns de îndurerații părinți / Ștefan și Anișca”. Fotografia decolorată de soare, de pe obiectivul memorial ne dezvăluie bustul unui bărbat pe care îl bănuim ca fiind tânăr la momentul realizării instantaneului, îmbrăcat în haine populare și cu o pălărie așezată oarecum într-o parte.
Mare lucru nu distingem nici de pe fotografia încastrată în ce-a de-a doua cruce: un personaj îmbrăcat în straiele locului dar care apare acum în „ceață”, dispărut din poză cum a dispărut din viață. Elementul vestimentar cu cel mai mare impact vizual rămâne perechea de cizme lustruite, deși fotografia a fost realizată cu siguranță într-un dintre atelierele care au funcționat în județul Hunedoara până la vremea celei de-a doua conflagrații mondiale. Textul săpat în marmură este următorul: „În amintirea eroului / Crăciunescu Barbu / mort ca prizonier / în Ungaria la 20 Dec. 1944 / în etate de 20 ani. // Plâns de îndurerații săi / părinți Jiga și Eva”…

Crucea lui Vladislav Ioan I.

Alături se găsește a treia cruce, puțin diferită din punct de vedere estetic comparativ cu celelalte două: are terminațiile brațelor trilobate, inscripții de consacrare și coloane torsadate realizate în basorelief. Fotografia este aproape în totalitate deteriorată, chipul fiind de nerecunoscut, singurul element identificabil cât de cât fiind uniforma militară.
Textul este următorul: „În amintirea lui / VLADISLAV IOAN I. / dec. 4 Iul. 1948 / a trăit 23 ani // Fie-i țărâna ușoară // Îl plâng îndurerați / părinții și scumpi lui frații / Tinereața mea a fost / prea scurtă și prea grea, / căci luntria vieții mele sa / scufundat cu ea”. Aici sunt necesare mai multe clarificări care din păcate, la momentul actual, nu le putem aduce. Cel mai probabil însă este vorba despre un tânăr din Livadia care a participat la război și a fost rănit, el decedând la trei ani după încheierea definitivă a conflictului. Din păcate nu putem ști, momentan, pe ce fronturi a luptat și unde a fost rănit. Dacă a fost rănit. Pentru că mai există și varianta capturării lui ca prizonier, caz în care moartea ar fi putut surveni într-un lagăr de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice. Sunt multe necunoscute, dar eroii tot eroi rămân.

Daniel I. Iancu