Pro memoria (3). Crucea din satul dispărut

Apropierea Centenarului Marii Uniri a determinat, în ultima perioadă, la nivel național organizarea de acțiuni, manifestări culturale, expoziții muzeale ce au drept scop pregătirea aniversării evenimentului, pe de o parte, iar pe de altă parte să atragă atenția asupra sacrificiilor fără de care Centenarul nu ar fi fost posibil.

Situația este mult mai complicată în teritoriile care au făcut parte până la 1918 din Imperiul Austr-Ungar, deoarece eroii căzuți pe fronturi au luptat pentru altă țară, sub alte steaguri decât cel românesc. Nu a fost vina lor, iar datoria noastră este să le păstrăm amintirea, atât cât se mai poate.

 Lazăr Nelega, din Bocșa Mare

Un exemplu în acest sens este crucea lui Lazăr Nelega din Bocșa Mare. Despre crucea asta am mai scris cândva, într-un articol științific. Revin asupra ei în primul rând pentru că merită să fie cunoscută de mai multă lume decât de o mână de specialiști din domeniul etnografiei și a domeniilor conexe acesteia. Apoi datorită faptului că m-a impresionat profund când am documentat-o prima dată, prin primăvara anului 2013, iar, alături de alte câteva asemenea cruci și monumente funerare, m-a determinat să încep o inventariere preliminară a acestora de pe teritoriul județului Hunedoara, dar nu numai.

În primul rând, în ultimii trei ani nu am mai fost în zonă, astfel încât nu mai știu dacă respectiva cruce mai există. Oricum se afla într-o situația ingrată, în sensul în care, fiind amplasată în cimitirul din Boșca Mare (localitate ce și în anul 2013 mai figura doar pe hărți sau în scriptele Primăriei Certeju de Sus) risca să fie distrusă odată cu întreg cimitirul. Din satul Bocșa Mare chiar și atunci nu mai existau decât fundațiile și o casă cu două șuri rămase ca prin minune în picioare. Totul fusese demolat sau relocat deoarece în zonă trebuia să demareze în trombă exploatarea minieră de suprafață de la Coranda, însă noii proprietari promiseseră să lase intact cimitirul. Sper să o fi făcut.

Crucea lui Lazăr Nelega, chiar dacă, probabil, nu este cea mai impresionantă din cimitir, atrage atenția prin înălțime și prin faptul că pe ea stă agăţată o jerbă de flori de plastic, eternele flori de plastic atârnate pe crucile și monumentele de eroi. Cioplit dintr-o singură bucată de piatră și constituită din trei registre, inegale ca dimensiuni, monumentul este amplasat pe un soclu cubic, cu marginea superioară teșită. Registrul superior are o bază în formă de trunchi de piramidă din care se înalță crucea, de tip latin, incizată simplu în centru cu același simbol și pe brațe cu inscripțiile de consacrare. În partea de jos a brațului principal este cioplită și o nișă dreptunghiulară cu rolul de a adăposti la început fotografia eroului.

„Pentru Tron și patrie”

Textul inscripției principale este amplasat în registrul median, într-un chenar simplu și este perfect vizibil, atât datorită calității pietrei din care s-a realizat crucea, cât și a acurateței execuției meșterului crucer: „În amintirea / eroului / LAZĂR NELEGA / năs. în anul 1885 / rep. pentru Tron şi / patrie în 1914 în / luptele din Serbia. / Trupul lui odih= / nească în pămănt / strein ear sufle= / tul lui bun pluteas / că în părăţia / cerurilor”. Un triplu element vegetal (trei frunze ce pleacă dintr-un mic triunghi) împodobește registrul inferior.

După cum se observă, Lazăr Nelega a murit la 29 ani, în chiar primele luni după declanșarea Primului Război Mondial. În ce condiții și unde mai exact? Nu putem ști exact fără o cercetare a documentelor. Cert este că, după trasmiterea prin telegraf a declarației de război către guvernul sârb, pe 15/28 iulie 1914, a doua zi Austro-Ungaria începe operațiunile militare prin bombardarea Belgradului, în timp ce mobilizarea generală pe teritoriul imperiului este decretată pe 18/31 iulie. Până la sfârșitul anului, armatele austro-ungare desfășoară acțiuni militare pe mai multe fronturi, suferind înfrângeri catastrofale, soldate cu importante pagube materiae și pierzând zeci de mii de oameni.

Printre aceeștia s-a numărat și Lazăr Nelega din Bocșa Mare, iar inscripția care pomenește de jertfa lui „pentru Tron și patrie” ne îndreptățește să presupunem faptul că monumentul a fost ridicat până în anul 1918, ulterior formularea fiind evitată din motive ușor de înțeles.

                                                                                                                                                                                 Daniel I. Iancu