glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Paştele altfel din Transilvania

(1 aprilie 2018)

La noi anul ăsta Paștele e altfel. La noi, am vopsit ouăle roșii și ne-am dus cu ele la biserică. Am trăit liniștiți slujba în trei limbi, pentru că preotul s-a gândit să se facă înțeles și de români, și de maghiari, și de sași, așa puțini câți mai sunt prin comunitatea micuță a orașului de munte.

Dimineața, ne-am bucurat de „lumină” chiar dacă meteorologii au anunțat cod galben de vânt și ploaie. Apoi am ciocnit un ou roșu cu vecinii. Ei ne-au urat „Paște fericit”, noi „Florii luminoase și liniștite”. Fiecare cu religia lui, fiecare cu sărbătorile lui, dar toți, și noi și ei, cu credința în suflete. După ce am băut un pahar de vin, am început fiecare să-i ureze celuilalt pe limba lui. Suna caraghios accentul românului care se chinuia să spună, „Boldog Husvetot!”, dar și al maghiarului când rostea cu puternic accent unguresc „Florii luminate!”. Apoi a venit și „Piri neni” de la biserică și ne-a adus cozonaci, de ăia buni, cu nucă și mac. Și tanti Florica, de ziua ei, a scos încă o sticlă din vinul ăl bun și a adus o tavă de plăcinte cu brânză dulce cu stafide și cu măr. Apoi s-a oprit la noi și vecinul de la deal, cu copiii și nevasta. Veneau de la biserică, erau îmbrăcați frumos. Aveau flori în mână și ouă roșii. Normal să fie așa. El e catolic, copiii la fel. Ea e româncă, deci ortodoxă. La ei în familie cei mai fericiți sunt copiii. Vine iepurașul de două ori. Acum se bucurau de jucăriile aduse de „urechiatul” catolic. Săptămâna viitoare vine iepurele ortodox.

Mai contează religia când două mogâldețe îmbrăcate frumos pot să fie fericite de două ori?  Cui îi mai pasă de codul galben? Cui îi mai pasă de ploaie. Floriile și Paștele s-au îmbinat într-o sărbătoare unică. O sărbătoare care va continua peste o săptămână, când va fi rândul vecinului să vină cu ouă roșii și rândul nostru să scoatem vinul ăl bun. Așa, ca semn al ospitalității și prieteniei între vecini. Că am crescut împreună și am fost unii lângă alții la bine, la rău, la sărbători și înmormântări.

În Transilvania sărbătorile sunt altfel decât în restul țării. Pentru că aici sărbătorim de două ori mai mult, iubim de două ori mai mult și ne bucurăm de două ori mai mult de „lumina divină”.  La noi, e altfel decât în restul țării. Pentru că la noi e Transilvania!