O altfel de excursie prin Ţara Haţegului
Săptămâna aceasta nu îţi mai sugerăm vreo excursie în care să fii nevoit să mergi pe jos. E deja frig şi încă nu e nici zăpadă. Totuşi, îţi dezvăluim un secret: nu există în România un perimetru atât de restrâns în care să fie atâtea de văzut precum Ţara Haţegului. Aproape fiecare sat din zonă (şi sunt multe) adăposteşte cel puţin un monument istoric extrem de important, fie că este vorba de aşezări antice, de castele medievale, sau de vreuna dintre cele mai vechi biserici de piatră din România. Turiştii, în general, vizează două „ţinte mari şi late”: Biserica de la Densuş şi Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Aceste obiective au fost deja prezentate în spaţiul dedicat rubricii „Turist în Hunedoara”. Oricum, în Ţara Haţegului sunt mai multe de văzut şi de făcut, fie vară, fie iarnă.
Cu nici 15 litri de benzină şi câteva zeci de lei în buzunar poţi oferi familiei o excursie de neuitat. Traseul începe de la trei kilometri sud de Călan, în satul Strei, unde găseşti o biserică şi mai veche şi, poate, şi mai frumoasă decât cea de la Densuş. Duminica ai şanse să o şi găseşti deschisă, pentru că încă se mai ţin slujbe aici. Dacă mergi sâmbăta, întreabă în vecini (la biserică se ajunge pe un drumeag, la dreapta din drumul naţional, printre case). Unul dintre ei ar trebui să aibă cheia de la intrare. Chiar dacă nu ai noroc să o găseşti deschisă, imaginea ei te va mulţumi. Colina pe care e aşezată şi arhitectura gotică a monumentului te vor face să te simţi ca într-o altă ţară.
Închisă este şi biserica pe stil gotic-renascentist din Sântămârie Orlea, dar şi ea merită văzută şi altcumva decât din mersul maşinii. E chiar lângă Drumul Naţional. De aici, nu sunt decât doi paşi până la castelul Familiei Kendeffy.
Locuri de poveste
Din Sântămârie Orlea, ca să fie mai simplu, te întorci în Haţeg şi apuci spre Caransebeş. Ajungi în Toteşti, apoi spre Clopotiva. Din sat, drumul nu e asfaltat dar se prezintă bine şi te va urca de la 300 la aproape 900 de metri altitudine în doar 30 de minute. De pe „Platoul Soarelui”, cum e numit locul în care există şi un castel de apă, poţi vedea mare parte din salba de lacuri ale celei mai mari amenajări hidroenergetice din România. Într-o zi senină, lacurile de la Ostrov, Păclişa, Sântămărie Orlea şi Bucium compun priveliştea spectaculoasă. Trebuie să păstrezi loc pe memoria telefonului sau aparatului foto şi pentru pozele pe care urmează să le faci de pe digul lacului de acumulare de la Ostrov. Pot fi la fel de spectaculoase, mai ales dacă Masivul Retezat nu e acoperit de nori. De aici, încă nu are rost să urci până la Râuşor. Tunurile de zăpadă au fost puse la treabă dar de schiat, încă nu se poate schia. Poate, începând de săptămâna viitoare.
