Incursiune în frigiderul din Pământ

O adevărată minune a naturii se află undeva în Apuseni, aproape de limita dintre judeţele Alba şi Bihor. Pe un vârf de munte, un hău imens bine ascuns într-o pădure de brad duce spre unul dintre cei mai mari gheţari subterani din Europa: gheţarul din peşterea Scărişoara.

Cum coteşti din Câmpeni spre Arieşeni, peisajul se schimbă brusc. Blocurile lasă locul caselor cu acoperişuri ascuţite înconjurate de brazi şi pensiunilor colorate, ridicate fără prea mari restricţii arhitecturale în ultimii ani. Ajungi în comuna Scărişoara, dar nu te aştepta să găseşti aici peşera cu acelaşi nume. Trebuie să mai mergi vreo 15 kilometri până în comuna Gârda de Sus (în total sunt 40 de kilometri de la Câmpeni până la destinaţie). În centrul satului găseşti un indicator spre satul Gheţar, cel care şi-a luat numele de la  gheţarul din peşterea Scărişoara. (Până la începutul veacului trecut, comuna Scărişoara era extrem de întinsă, însă în urma unei reîmpărţiri administrative, ea a fost divizată în trei, apărând astfel comunele Gârda de Sus şi Arieşeni).

Nu uita haina mai groasă

Din Gârda de Sus mai faci vreo doi kilometri, iar la un moment dat drumul se bifurcă. Varianta din dreapta are 18 kilometri, cea din stânga e ceva mai scurtă. Ambele te duc însă printre case din ce în ce mai mici şi mai răsleţe, cu acoperişuri parcă din ce în ce mai ascuţite. Tarabele dintr-o poieniţă şi maşinile parcate din locul în care se-nfundă, până la urmă, ambele drumuri, îţi arată că ai ajuns la destinaţie.
Cele 220 de trepte care coboară în avenul ce duce spre gura peşterii sunt un chin mai ales pentru persoanele cu rău de înălţime. Trebuie să păşeşti cu grijă până jos şi să rămâi la fel de precaut la intrare, chiar dacă aici ochii îţi sunt luaţi de „foca de geaţă” care iese de undeva din gheţar şi deschide larg gura spre fărâma de lumină naturală de la intrare, apoi de numeroasele stalactite şi stalagmite sau chiar de muntele de gheaţă aflat sub tine.
Locul este, puţin spus, spectaculos, cu sala lui cea mare, cu stalagmitele ce urcă precum o orgă în locul numit „la biserică”… Dacă ai uitat să-ţi iei cu tine o haină mai groasă, nu rezişti prea mult. Indiferent de cât de cald e afară, jos, în peşteră nu e răcoare, ci e un frig pătrunzător.
La ieşire simţi că te sufoci. Scăpat de stresul dificilei urcări, abia la ieşire îţi dai seama că, de fapt, în 48 de metri (cât este de adânc avenul) ieşi de la 1 grad Celsius, la 30 şi ceva.

Unicat

Peştera de la Scărişoara are o lungime totală de 720 de metri şi coboară la o adâncime de 105 metri. Este compusă din patru mari părţi: sala mare, Biserica, rezervaţia mare şi rezervaţia mică, ultimele două fiind închise pentru publicul larg în principal datorită accesului dificil. Vechimea gheţarului a fost stabilită la cel puţin 3.700 de ani (mult mai vechi decât cei din Austria sau Elveţia, a căror apariţie a avut loc cu cel mult 1000 de ani în urmă), iar grosimea stratului de gheaţă variază între 12 şi 36 de metri. Configuraţia peşterii formează o bună „capcană de aer rece”. Vara, temperaturile nu trec de 1 grad Celsius, iar iarna se menţin în jurul a – 7 grade. Aerul rece fiind mai greu este tot timpul atras şi menţinut în peşteră, aşa că-n cea mai mare parte a anului picăturile de apă care se scurg în peşteră din rocile de calcar îngheaţă, formând stalactite, stalagmie şi draperii de coloane. Ultimele date publicate de Institutul de Cercetări Speologice „Emil Racoviţă" din Cluj-Napoca arată că gheţarul de la Scărişoara are 100.000 de metri cubi de gheaţă, fiind al doilea ca mărime după cel de la Dopsinska din Slovacia, care-l depăşeşte pe cel din Apuseni cu doar 7.000 de metri cubi în volum.

Legendele gheţarului subteran

Poveştile din bătrâni spun că în peştera de la Scărişoara trăia un balaur pe care localnicii îl numeau „Solomat”. Acesta fura câte o fată frumoasă, fie în Noaptea de Anul Nou, fie în noaptea dinaintea Târgului de Fete de la Găina (în funcţie de varianta poveştii) şi le ascundea într-un palat de gheaţă pe care niciunul dintre localnici n-a avut ocazia să-l vadă.
O altă poveste legată de Gheţarul de la Scărişoara spune că în spatele formaţiunii calcaroase numite „la brazi”, există două bazine tot timpul pline cu apă. Cine se aşează în genunchi, îşi descoperă capul şi bea apa direct cu buzele şi îşi pune o dorinţă, îşi va vedea visul cu ochii. Condiţia este să respecte „ritualul” şi să nu-şi divulge dorinţa pusă vreme de cel puţin un an.