Sare-n ochi
Politica iresponsabilă a guvernelor care au condus România, în ultimii 22 de ani, în domeniul demografic, riscă să ducă la dispariţia poporului român în câteva generaţii. Dacă lucrurile nu se schimbă în ceea ce priveşte încurajarea oamenilor responsabili să facă cât mai mulţi copii, în nici o sută de ani, România va fi locuită în majoritate de ţigani şi români degeneraţi. Țin să menţionez de la bun început că nu sunt de acord cu teoriile fasciste referitoare la superioritatea unei rase sau a unei naţiuni în faţa altora. Totuşi nu putem ignora statistica, care dovedeşte clar că încurajarea natalităţii prin acordarea de ajutoare băneşti este deosebit de periculoasă pe plan lung. În momentul de faţă, numărul mediu de copii aduşi pe lume de o femeie în România este de 1,3. În mod normal, pentru ca o naţiune să se păstreze constantă, o femeie trebuie să nască în medie doi copii, iar pentru creşterea populaţiei este nevoie de o medie peste această cifră. Statistica arată cifre înfricoşătoare dacă acestea sunt raportate la statutul social al familiilor. Femeile dintr-o categorie socială superioară, cu venituri peste 1.000 de euro, loc de muncă stabil şi condiţii optime de locuit, nu se grăbesc să aducă pe lume copii. În această categorie media naşterilor este de 0,8 procente. În ceea ce priveşte clasa de mijloc, statistica arată cifre şi mai mici. Familiile cu venituri între 200 şi 990 de euro se gândesc de mai multe ori până să aducă pe lume un copil, media fiind de 0.45 de naşteri pentru femeile din această categorie. Cel mai bine, cu o medie peste 1,5 stau familiile de rromi şi cele cu posibilităţi reduse de subzistenţă.
În mare parte, politica de încurajare a natalităţii prin acordarea de stimulente şi drepturi materiale pentru mamele care nasc s-a demonstrat că nu duce la creşterea natalităţii, ci la degradarea calităţii populaţiei. Natalitatea mare în rândul familiilor sărace are mai multe explicaţii. Una dintre ele este acordarea indemnizaţiei de doi ani pentru creşterea copilului. Multe familii trăiesc din alocaţiile celor mici şi această indemnizaţie încasată de mame care nasc din doi în doi ani. Ce se întâmplă cu aceşti copii, condamnaţi din naştere la o viaţă mizeră, nimeni nu se întreabă. În mare parte sunt trimişi la cerşit de cum învaţă să umble în picioare, fiind un mijloc de producţie pentru mamele devenite nişte incubatoare vii şi taţii puturoşi, alcoolici în cele mai multe cazuri. Din cauza lipsei de educaţie şi a incapacităţii statului de a-i proteja de părinţii iresponsabili, aceşti copii vor umfla iniţial statisticile privind natalitatea, iar pe măsură ce cresc pe cele privind infracţionalitatea. În acest timp, părinţii responsabili, care pot să le ofere copiilor educaţie şi o viaţă fără griji materiale, nu pun pe primul plan facilităţile materiale oferite de stat când iau decizia de a avea un urmaş. Copiii acestora se vor dezvolta normal, vor învăţa şi vor creşte respectând normele de convieţuire socială, dar vor fi condamnaţi să muncească ca să ţină în spate o generaţie obişnuită cu pomana şi banii nemunciţi încă din primul minut de viaţă. O generaţie iresponsabilă, născută din părinţi iresponsabili. Plătiţi să devină părinţi.
