Sare-n ochi
Pelerinajele la mormântul Părintelui Arsenie Boca au devenit o adevărată isterie națională. Pe zi ce trece Părintele se „ieftinește”, spiritul său fiind târât în derizoriu. Comercializarea unuia dintre cei mai de seamă duhovnici ai României nu face decât să îndepărteze credincioșii de învățăturile profunde ale Părintelui. Nu o dată măicuțele de la Prislop care priveghează mormântul Părintelui i-au îndemnat pe pelerini să nu mai cumpere flori, ci mai bine să ia ceva de mâncare pentru un copil sărac. De la acest îndemn pornește de fapt diferența între ceea ce a vrut să fie Părintele Arsenie Boca și ceea ce devine pe zi ce trece, sufocat de mediatizarea excesivă a unor fapte care i se atribuie de multe ori gratuit și a unor învățături scoase din context și interpretate în cea mai jurnalistică și ieftină cheie. Cei mai mulți dintre pelerinii care vin la Prislop ajung în fața mormântului lui Arsenie Boca să-i ceară Sfântului necanonizat al Ardealului câte ceva. Ajung în fața spiritului lui Arsenie Boca oameni bolnavi care vor să se însănătoșească, oameni de afaceri cu firmele în faliment, mame disperate că nu-și mărită fetele și alte asemenea personaje cu problemele lor cât se poate de banale. Paradoxal, unul dintre eroii anticomuniști ai României, hăituit de Securitate și înlăturat din monahism de comuniști, joacă, post-mortem, rolul unui prim-secretar de pe vremuri către care se îndreaptă cererile și petițiile tovarășilor care ajung cu excursia la mormânt.
Principala învățătură a Părintelui, așa cum reiese din lucrarea sa fundamentală, „Cărarea Împărăției”, este dragostea față de Dumnezeu egală cu dragostea față de semeni. De aceea călugărițele îi îndeamnă pe pelerinii ajunși la Prislop să facă mai degrabă un gest frumos pentru un seamăn ajuns în nevoie, decât să cumpere flori cu care au impresia că vor obține bunăvoința Părintelui și rezolvarea problemelor cu care se duc înaintea spiritului său. Mediatizarea excesivă a unor istorii legate de Părintele Arsenie, mai degrabă potrivite pentru scenarii de film holiwoodian decât să-i definească spiritul și învățătura, duce personajul profund religios al Părintelui într-o zonă mistic-atee în care legenda luptătorului anticomunist și a profetului a început să concureze serios teologul și duhovnicul.
Dacă fenomenul religios de la Sâmbăta de Sus, al cărui promotor a fost Părintele Arsenie Boca, a născut o mișcare spirituală fără precedent, curmată violent de comuniști cât timp marele duhovnic era încă în viață, ceea ce se întâmplă în ultimul timp la Prislop este nașterea unei mișcări comerciale gândită probabil de urmașii foștilor activiști și călăi ai Părintelui.
Dacă stăm să citim cu atenție și suflet „Cărarea Împărăției” și alte documente rămase de la Părintele Arsenie, o să observăm diferențele majore între modul în care percepea El credința în Dumnezeu și Biserica Ortodoxă și ceea ce se întâmplă acum. Pentru Părinte, elementul material era subordonat spiritului, El vorbind nu o dată de pericolul ca preoții și mai ales călugării să-și piardă credința și să se transforme în „umerașe de straie călugărești”. În aceste condiții, pentru Biserica subordonată banului și bogăției materiale, o comercializare a Părintelui Arsenie Boca nu poate decât să-i fie convenabilă.
