Sare-n ochi
De astăzi începe campania electorală. Timp de o lună politicienii se vor întoarce cu faţa spre popor. Promisiunile, care mai de care mai fanteziste, vor curge pe toate canalele media. Candidaţii şi echipele lor vor lua la pas satele, oraşele, târgurile, nunţile, botezurile. Practic orice adunare de mai multe persoane va fi vizitată de un candidat, în speranţa că va smulge măcar un vot. Politicienii care se văd deja sforăind în fotoliile din Parlament le vor zâmbi oamenilor de pe cutii de chibrituri, de pe brichete, pachete de ciocolată, plase şi sigur, afişe sau bannere. Cei cu mai multă dare de mână îşi vor prezenta programele politice, economice, aberaţiile sau discursurile demagogice pe posturi de televiziune. Cei care nu au sponsori sau nu au reuşit să strângă din politică suficient de mulţi bani nu vor ajunge pe micile ecrane. Sunt candidaţi care intră în competiţie cu şanse mari. Alţii care evident s-au înscris pe listele electorale doar ca să completeze echipa partidului. Dar mai este şi acea categorie de candidaţi eterni. De personaje care nu fac politică dar se regăsesc pe liste la fiecare scrutin, indiferent pentru ce se organizează acesta. Oameni de afaceri, jurnalişi, pensionari. Scoşi în faţă de fiecare dată de alt partid, în general partide de buzunar, formaţiuni politice care există doar în registre. Cât de puţin se poate autoevalua un om care de 20 de ani candidează la orice, Primărie, Consiliu Local, Parlament, de 20 de ani pierde categoric şi continuă să creadă în şansa sa? Evident un asemenea comportament frizează patologicul. O altă categorie sunt mieluşeii, candidaţii aruncaţi în lupta electorală ca să fie la număr. Cine şi-ar putea închipui că Dan Radu Ruşanu, sforarul PNL, ar putea fi învins de “ilustrul” necunoscut Adrian Popa, membrul partidului Noua Republică, candidat sub sigla ARD. Nici cunoscuta de altfel “mare atletă” Marieta Ilcu nu are suficientă experienţă politică şi nici susţinere financiară să poată “sări” mai lung decât ministrul Muncii în exerciţiu Mariana Câmpeanu. Evident cei doi candidaţi ai ARD au fost sacrificaţi pe altarul blatului electoral pe care se pare că la nivel naţional l-a pus la cale întreaga clasă politică. Nicuşor Ştefan, de care aproape nimeni nu a auzit, care vrea să contracandideze pe omul de afaceri Carmen Hărău, în Hunedoara, nici măcar nu poate să fie un subiect de discuţie, pentru că personajul care nu s-a remarcat cu nimic până acum în politică, practic nu există. Tot inexistent va fi şi fostul şef al “şcoalelor” din judeţul Hunedoara, Alexandru Lăutaru, întins preş sub “tocurile” Monicăi Ridzi în colegiul din Petroşani. La asemenea candidaţi şi alegătorii se vor împărţi în două categorii. Cei scârbiţi de politică dar care vor ieşi la vot din obligaţie, trimişi de patroni, şefi, rude, primari sau vecini şi cei scârbiţi de politică pur şi simplu. A doua categorie, evident, nu are ce să aleagă din oferta electorală scoasă pe piaţă anul acesta. Mai bun decât există nu se întrevede şi pentru mai rău, la ce să te deranjezi în ziua votului?
