Sare-n ochi
“Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană!” Vă mai amintiţi îndemnul pe care Mircea Diaconu îl primeşte de la Gheorghe Dinică în “Filantropica”. El e! Cerşetorul, omul fără pic de demnitate care se agaţă cu disperare de indemnizaţia de deputat şi suma forfetară care poate să reprezinte într-o lună salariul unui actor român pe aproape un an. Nu are nicio poveste, dar din poziţia în care a ajuns nici nu mai are nevoie de aşa ceva. E de ajuns să-şi încoarde muşchii, alături de USL, şi banii contribuabililor îi curg în buzunare lună de lună. Cât de jos poate să ajungă un actor apreciat, un om care în mod normal ar trebui să fie un model, un formator de opinie?! Mircea Diaconu nu reprezintă în sine nimic, decât poate un om meschin, chiar josnic. Dar pentru USL, Mircea Diaconu este un alt mod de a-şi arăta dispreţul faţă de ANI şi faţă de justiţie. Mircea Diaconu este, în opinia USL, simbolul supremaţiei totale a Parlamentului în dispreţul legii şi al justiţiei. Cât ne va costa pe plan extern menţinerea incompatibilului Mircea Diaconu în structurile Parlamentului nici nu mai contează. Puterea şi-a arătat muşchii. USL a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că în România, pentru putere, legea este facultativă. Europa va reacţiona foarte dur la această sfidare a justiţiei de către Parlament. Nici Ponta, nici Antonescu şi nici Voiculescu nu vor suferi dacă România va fi sancţionată de UE. Cei asupra cărora se va revărsa “mânia” europenilor vor fi oamenii de rând, cei care îşi vor pierde locurile de muncă, vor fi loviţi de creşterea preţurilor şi de devalorizarea leului. Atât de imbecil să fie actoraşul Mircea Diaconu încât să nu-şi dea seama că joacă cel mai ingrat rol al vieţii sale? Că este doar o marionetă în mâna cercurilor de interese care vor să distrugă parcursul european al României?
De când a ajuns USL la putere, parcă nu trece nici măcar o zi fără ca Antonescu, Ponta sau alt personaj din cercul lor să nu lanseze direct sau indirect un mesaj antieuropean. Îngrijorător este că vocile pro-europenilor sunt atât de slabe încât aproape că nu se aud în România. Traian Băsescu tace la Cotroceni, iar noua construcţie de dreapta ARD pare a fi un pitic cu picioare de lut. Vocile liderilor ARD, de fapt tot vechii pedelişti, sunt mai degrabă nişte schelălăituri jalnice. Am crezut pentru moment că liderii tineri, care păreau să se arunce cu avânt în lupta politică, vor veni cu o schimbare de mentalitate, cu un suflu nou. Nici vorbă de aşa ceva. Mihai Răzvan Ungureanu sau Mihail Neamţu nu sunt altceva decât nişte şmecheri care au adoptat un discurs de înnoire a clasei politice, pe placul Europei şi a unor tineri naivi. În realitate doar discursurile celor doi sună frumos, în spatele faptelor se ascund aceeaşi politicieni nemernici, gata să sacrifice orice principii pentru a-şi rezolva interesul personal. Aşa cum mă aşteptam la Mircea Diaconu să iasă singur, cu demnitate, din Senat, aş fi crezut într-o nouă clasă politică venită din dreapta, dacă Ungureanu şi Neamţu ar fi candidat în colegii grele. Dacă cei doi lideri s-ar fi luat de piept cu greii stângii. Neamţu şi-a aranjat un colegiu uşor de câştigat în Arad, în timp ce şi-a aruncat un om din judeţul Hunedoara în gura lupului, punându-l să candideze împotriva sforarului PNL, Dan Radu Ruşanu. Mi-ar fi plăcut să-l văd pe Neamţu, băiatul deştept, plin de principii frumoase, şcolit prin străinătăţi, că se ia de piept cu Ruşanu. Că-l învaţă pe “bătrânul” liberal ce înseamnă adevărata politică şi adevărata dreaptă. Că-i lămureşte pe alegătorii liberali din ţara Haţegului că el este soluţia pentru viitorul României. Nu se va întâmpla o asemenea minune, pentru că Neamţu, ca şi Ruşanu, Ponta, Hrebenciuc, Diaconu, sau oricare alt politician român sunt făcuţi din acelaşi aluat compus din 100 la sută nesimţire.
