Sare-n ochi

Ieri Parlamentul României s-a reunit în ședință solemnă, nu pentru a măcelări legile Justiției sau pentru a vota majorări ale indemnizațiilor aleșilor ci, chiar dacă pare de necrezut, pentru a celebra 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Un eveniment a cărui celebrare de către România poate fi catalogat și ca o gafă diplomatică. Pentru că nu putem trata unirea cu Basarabia în aceeași cheie cum tratăm unirea cu Transilvania. Adică, ba da! Am putea-o trata în aceeași cheie cu condiția să acceptăm atunci și dreptul Ungariei de a celebra Dictatul de la Viena prin care și-a recuperat Transilvania de Nord. Pentru că lucrurile stau asemănător din punct de vedere al dreptului internațional și  uzanțelor diplomatice.

Republica Moldova, căci despre ea este vorba în cuvântul „Basarabia”, este un stat independent și suveran recunoscut ca atare chiar și de România.  Exact la fel Transilvania face parte dintr-un stat independent și suveran (România), recunoscut ca atare chiar și de Ungaria (până aici, scor egal!). În anul 1918, la 27 martie, Sfatul Țării a votat unirea cu România în anumite condiții, păstrându-și o mare doză de autonomie și impunând respectarea drepturilor tuturor minorităților care trăiau pe teritoriul Basarabiei. La 1 Decembrie 1918, Transilvania cere la rândul ei unirea cu România în condiții aproape similare privind autonomia și drepturile minorităților. După circa un an, ambele țări urmau să fie anexate, toate promisiunile privind autonomia sau respectarea drepturilor minorităților fiind încălcate. Forurile legislative ale Basarabiei și Transilvaniei au fost dizolvate, iar guvernele regionale desființate.

Sărbătorirea centenarului unirii cu Basarabia este un nonsens în condițiile în care acea unire nu a durat decât  22 de ani, Basarabia fiind acum un stat independent și suveran, care nu mai aparține de România din anul 1940. În același an Ungaria recupera o bucată din teritoriul Transilvaniei, pierdut în urma tratatului de la Trianon, semnat în urma Primului Război Mondial. După a doua conflagrație mondială, România recuperează bucata pierdută în urma Dictatului din 1940. Oare cum ar reacționa diplomația românească și „patrioții români” dacă Ungaria ar sărbători Dictatul de la Viena cu atâta fast cu cât sărbătorește România în aceste zile anexarea în trecut a unui stat care acum este suveran și independent? Mai mult decât atât: Oare cum ar reacționa patrioții români dacă localități din Ungaria și-ar declara unirea, chiar și simbolică, cu Transilvania, cum au făcut zilele astea numeroase localități din România care și-au declarat unirea cu Republica Moldova? Centenarul unirii cu Transilvania poate fi o sărbătoare frumoasă a României, chiar dacă din perspectiva ardelenilor discutabilă. Dar centenarul unirii cu Basarabia nu este decât o jalnică demonstrație de naționalism ieftin și patriotism fără substanță. Pentru că România sărbătorește un eșec, o unire care nu a ținut nici măcar un sfert de secol, cu o provincie care s-a constituit singură, când a avut posibilitatea să scape din ghearele URSS, într-o țară independentă de România.