Sare-n ochi

Câteva sute de oameni vor rămâne fără locuri de muncă în această primăvară în urma unor concedieri colective anunțate de firmele angajatoare la AJOFM. Pe lângă aceștia, probabil că mai sunt câteva sute adunați de la firmele mici care nu anunță concedieri colective, dar nici nu-și mai permit să țină angajați în condițiile modificărilor legislative făcute de guvernarea PSD. Pe lângă sutele de hunedoreni care vor îngroșa rândurile șomerilor mai sunt și mulți bugetari care nu își primesc la timp salariile majorate doar în scop electoral de actuala putere, fără susținere financiară. În aceste condiții, dacă analizăm activitatea administrației publice, fie ea județeană sau locală, observăm că prea puțini edili sunt preocupați de viitorul hunedorenilor. Pentru cei mai mulți, agenda publică o fac firmele de construcții. S-a demonstrat încă de pe vremea mandatului lui Mircea Moloț că drumurile care nu duc nicăieri sau investițiile în obiective fără sens nu creează locuri de muncă și nu fac cu nimic mai bună viața hunedorenilor. Dar „obiceiurile” proaste se perpetuează an de an, fără ca cineva să se gândească la oameni, la viața lor, la bunăstarea lor, la viitorul lor.

De ce ar rămâne un tânăr absolvent de liceu într-un oraș din județul Hunedoara? De ce s-ar întoarce acasă, după facultate, un tânăr hunedorean? Sunt două întrebări la care trebuie să găsească răspuns fiecare primar începând de la cel din Deva până la cel din Bătrâna sau Bulzești, dar și președintele Consiliului Județean. În mâna lor stă răspunsul la aceste două întrebări. În strategiile de dezvoltare reale și aplicabile pe termen scurt sau mediu pe care ar fi cazul să le elaboreze. În viziunea lor, în corelarea datelor economice regionale cu cele locale, din care reiese că județul Hunedoara, așa cum se prezintă în momentul actual, nu este deloc atractiv pentru investitori pentru că nu are forță de muncă calificată în meseriile solicitate de firmele care ar fi interesate să investească. Timp de 28 de ani s-a făcut prea puțin în schimbarea structurii ocupaționale într-un județ cu zone monoindustriale. Firmele interesate să investească în județul Hunedoara nu mai caută minieri sau siderurgiști, iar școlile hunedorene, inclusiv cele superioare, nu și-au adaptat oferta educațională pieței reale a forței de muncă. Și nu au făcut-o pentru că interesul celor care au condus județul a fost să controleze politic învățământul, să-și numească directorii în funcții, nu să asigure un viitor generațiilor care ies de pe băncile școlilor având în ghiozdan diploma de „șomer”. Și atunci de ce ar rămâne în județul Hunedoara un tânăr care nu știe să facă nimic și chiar dacă ar ști nu ar avea unde să muncească? De ce s-ar întoarce acasă un absolvent de facultate din oricare oraș hunedorean? Oare, conducătorii județului și ai localităților hunedorene nu își dau seama că pierd an de an tot ce este mai valoros în zona pe care o administrează? Pierd creiere, pierd tineri cu potențial care pleacă și nu se mai întorc. Ori un județ sau o localitate nu se poate baza doar pe pensionari, asistați social, bugetari și puținii oameni norocoși care răzbesc într-un mediu socio-economic ostil. Lipsa concurenței în societate nu poate duce la progres. Iar lipsa „creierelor”, a oamenilor de valoare, a tinerilor educați, a meseriașilor talentați, a profesioniștilor, duce la blazare și exact la lipsa unei concurențe în toate domeniile de activitate. De la piața muncii la politică. Acesta este motivul pentru care în județul Hunedoara nu se întâmplă nimic. Acesta este motivul pentru care Timișoara, Oradea, Aradul, Clujul sunt orașe vii, în timp ce județul Hunedoara se stinge încet, dar sigur, sub o administrație fără viziune și fără idei, dar mai ales fără răspuns la întrebarea: de ce ar rămâne tinerii valoroși aici?