Sare-n ochi

În 1947 Regele Mihai era obligat să abdice și România devenea o anexă a URSS. După exact 70 de ani regele Mihai este înhumat cu onoruri militare, având la căpătâi un cor de bocitoare format din urmașii politici ai celor care l-au șantajat să părăsească țara trimițându-l în exil. Au bocit la catafalcul regelui și prin studiouri de televiziuni chiar și cei care cereau în urmă cu câțiva ani, cu mânie proletară, declararea „cetățeanului Mihai Hohenzollern” persona non grata în România. Un val uriaș de ipocrizie a lovit România odată cu moartea Regelui. Ar fi interesant acum ca președintele Klaus Johannis să propună un referendum prin care românii să fie chemați să se pronunțe cu privire la forma de guvernământ a țării. Să-i vedem pe nemernicii care boceau la catafalcul regelui cum vor începe din nou să-l înjure. Cum „marele patriot obligat să lupte în exil pentru țara sa” se va transforma din nou în „Mișu bâl, bâl”. Istoric și juridic vorbind, un astfel de referendum ar fi moral și necesar. Poporul român nu a fost niciodată consultat cu privire la forma de guvernământ a țării sale. În 1947, Regele a fost obligat să abdice, iar sovieticii, cu ajutorul Armatei Roșii, au instituit republica. Românii nu au avut decât să accepte „dictatul” Moscovei.

Regele mort nu pune, deocamdată, în pericol afacerile și privilegiile grupului infracțional organizat care a confiscat România și Casa Regală. În 1992 așteptările românilor de la Rege erau imense. Între timp, un ginere cu „ochi albaștri” a fost infiltrat lângă Rege și ceea ce nu au reușit Iliescu, Roman sau Măgureanu, a reușit Duda profitând de „gâsculița” Margareta. În 1992, de Paște, peste 1.000.000 de români au ieșit în centrul Capitalei să-și întâmpine Regele. În 2017, doar câteva zeci de mii au trecut pe la catafalcul Regelui sau au ieșit în stradă să-l conducă pe ultimul drum. Aparent, sâmbătă au fost mulți oameni la înmormântarea suveranului, dar ei nu reprezintă nici 10 la sută din cei care îl așteptau cu speranță, în 1992, să se reîntoarcă în România. Este evident că românii au așteptat mult de la Casa Regală și aceasta în ultimii ani nu le-a oferit nimic. Duda și Margareta s-au prins în „hora” grupului infracțional organizat care a confiscat România, mituiți cu rente și averi la care „tristul” actoraș, fiul unui activist PCR de la Iași, nu ar fi visat niciodată. Singurul personaj care pare a avea vocație monarhistă, Principele Nicolae, a fost îndepărtat din Casa Regală, pentru că era capabil să creeze acel val de emoție și simpatie care ar fi putut să readucă în discuție o eventuală restaurație. Cu Duda și Margareta lângă coroană, este evident că Regele va fi uitat în cel mai scurt timp, pentru că 10 lei în plus la pensie sau 5 lei la salariul de bugetar cântăresc mai mult decât „Coroana României” fie ea și de oțel. Iar românii, chiar dacă sunt un popor „emotiv”, nu se hrănesc cu simboluri.

Tristă coincidență legată de înmormântarea Regelui.  În 16 decembrie 1989 începea la Timișoara, în fața Catedralei „Sf. Mihail”, ctitorie a Regelui Mihai, lupta românilor pentru libertate și democrație. În 16 decembrie românii au înmormântat ultimul simbol al democrației și libertății. La cum se arată lucrurile, putem spune „sfârșit” sau mai degrabă „koneț”. Nici Dumnezeu nu mai știe încotro se îndreaptă țara asta!