Sare-n ochi

Se mișcă țara?! Nici vorbă de mișcări! Dacă încercarea de acaparare a României în interes personal la care asistăm în aceste zile, dacă gestul unui grup de politicieni de a schimba legea în favoarea lor, dacă siluirea statului de drept și îndepărtarea accelerată de valorile europene nu reușesc să scoată în stradă, la nivelul țării, mai multă lume decât un meci de fotbal, înseamnă că România își pierde orice șansă la normalizare în următoarele decenii. Este îngrijorător când hoții sunt lăsați de populație să fure în liniște, când victima fraternizează cu criminalul, ba mai mult, este atât de îndobitocită încât nici măcar nu conștientizează că e victimă. Conform estimărilor făcute de presă, în jur de 50.000 de români au protestat în țară împotriva încercărilor coaliției PSD-ALDE de a schimba legile justiției în interesul marilor corupți. Dintre aceștia circa 30.000 au fost în București. Puțini! Foarte puțini, pentru a-i speria pe Dragnea și clica sa de infractori. Mai puțini decât la un derbi de fotbal. Și mult mai puțini decât pupătorii de moaște. Un număr atât de mic de protestatari nu face decât să legitimeze PSD ca principal reprezentant al majorității poporului. În fond, cine stă în casă nu-și exprimă clar opțiunea „anti” sau „pro”. Se pare că „Experimentul România” a dat rezultate. „Omul nou, multilateral dezvoltat” al comuniștilor a fost transformat, îndobitocit, scârbit, de un sistem de educație și îndoctrinare care a fost aplicat asupra lui în ultimii 27 de ani. Românul a devenit confuz, rupt de orice scară de valori morale, scârbit de clasa politică, analfabet funcțional, naționalist dacopat, creștin habotnic, caracteristici care nu duc în niciun caz spre progres, dar garantează liniștea sistemului corupt care a pus mâna pe România, încă din 1989.

Avem o clasă politică „emanată” din popor. Nu poate fi românul altfel decât politicienii care îl conduc și nici politicienii altfel decât populația care îi lasă să conducă. În fond, dacă îi privim pe ei, pe Dragnea, pe Olguța, pe Daea, pe Firea, Șerban, Codrin Ștefănescu și alții, privim poporul român. Așa cum este el, încrezător în „Au furat ei, dar ne-au lăsat și pe noi să furăm”. Încrezător în „Tu dacă erai în locul lor nu făceai la fel?” sau în „Nici ceilalți nu sunt mai buni!”. Din această cauză, schimbarea clasei politice este doar un vis frumos a unui grup tot mai restrâns de români. Majoritatea nu vrea să schimbe nimic. Românii se complac, așa cum au făcut-o întotdeauna, în minciună, promiscuitate și minimă rezistență. Cei care nu se „adaptează” modului de viață românesc aleg calea „exilului”. Pleacă în lume să-și găsească un rost printre străini. Din ce în ce mai mulți români, deznădăjduiți, pleacă în lume. Români scârbiți de propria țară, de propriul popor, aleg să trăiască o viață normală printre străini. Din ce în ce mai puțini rămân să lupte pentru o Românie normală, pentru că oamenii normali s-au predat. Oamenii normali caută soluții de salvare individuală. Chiar dacă nu fac compromisuri, chiar dacă nu au plecat din țară, oamenii normali se pare că nu mai au energie să lupte pentru binele unui popor „sinucigaș”.

În ultimii 27 de ani românii au dus totul în derizoriu. De la activism civic, la educație și sănătate, totul a fost minimalizat și scos în afara oricăror repere morale sau criterii de valoare. Copiii noștri nu mai știu ce e bine și ce este rău. Nu mai deosebesc educația de îndoctrinare și credința de îndobitocire. Am devenit un popor de pupători de moaște dezinteresat de orice care așteaptă o permanentă pomană. Așteptăm să ne dea Dumnezeu, să ne dea guvernul, să ne dea patronul, să ne dea permanent cineva ceva. Nici măcar o secundă nu ne gândim că ar fi cazul să facem noi ceva. Să ne dăm singuri, să construim, să gândim, să acționăm. Trăim într-o letargie criminală pentru viitorul României. Trăim într-o țară condusă spre prăpastie de găști politice, nu de partide. Trăim într-o Românie anesteziată de un sistem de educație care îndobitocește nu educă. Trăim în România fundamentalist ortodoxă în care poporul nu ar sta pe gânduri să-l grațieze pe tâlhar și să-l răstignească pe Iisus.