Sare-n ochi

Nu mi-e frică de PSD! Există în partidul „roșu” oameni cu care se poate discuta, oameni de cuvânt, oameni de onoare. Mi-e frică însă de impostori, de curvele ajunse în funcții înalte, de interlopii cărora li se dă importanță. Mi-e frică, în mare, de același lucru de care, sunt convins, le este frică și adevăraților pesediști. Acelor pensionari sau tineri, intelectuali sau oameni simpli, care cred în social-democrație. În fond, asta înseamnă pluripartitism! Viața ar fi plictisitoare și România ar redeveni comunistă dacă ne-am întoarce la partidul unic și la gândirea înscrisă în șabloane oficiale. Și mie ca și acestor oameni de bună credință ne este frică de ce se poate întâmpla cu orașul în care trăim dacă ajunge pe mâna impostorilor, a curvelor sau a clanurilor interlope. Dovada cea mai clară este că niciun pesedist cinstit din Deva nu se implică în campania electorală. Oamenii de bună credință nu pot să accepte că în spatele candidatului lor stau interlopi, curve și impostori.

Oricât de înverșunat adversar al PSD aș fi, nu pot să nu am o considerație aparte pentru electoratul acestui partid. Mă refer la oamenii care cred cu adevărat în doctrina de stânga. Pentru că aceia care nu cred în social-democrație, dar votează cu PSD, nu sunt „electorat” ci „clientelă”. Alegătorul PSD, activist sau nu, este poate cel mai consecvent și disciplinat votant din România. Pesediștii sunt conștienți că votul lor contează și se prezintă la urne să-l exercite, așa cum, de multe ori, nu o fac „fițoșii” de dreapta. Dar vor putea oare cei mai consecvenți alegători din Deva să voteze un traseist? Vor putea oamenii care, de multe ori sunt apostrofați de copii sau nepoți că votează de 27 de ani într-o singură direcție, să pună ștampila pe numele unui candidat care a trecut, ca acceleratul prin haltă, prin trei partide în ultimii patru ani? Eu sunt convins că nici un om de bună credință, care se prezintă la urne însoțit doar de cartea de identitate și propria-i conștiință, nu o va face. Pentru că un om de bună credință nu se poate regăsi într-un traseist politic, capabil să distrugă vieți și familii (vezi cazul Mircia Muntean), doar ca să pună mâna pe ciolanul puterii.

Nu mi-e frică de PSD. Mi-e frică însă de acei interlopi care au umplut Deva mergând de braț cu parlamentari ai PSD și împărțind pliante sau chiar mită electorală, pentru candidatul „partidului roșu”. Mi-e frică și mie, și sunt convins că și pesediștilor onești, că acești interlopi vor fi, la un moment dat, recompensați. Mi-e frică să nu transformăm Deva într-un ring de luptă între clanuri așa cum s-a întâmplat în Dolj, Mehedinți, Teleorman sau alte părți din România, cedate de PSD interlopilor contra sprijinului electoral. Și nu numai mie mi-e frică, ci și unui om care cunoaște mult mai bine modul de acțiune și „prețul” pentru care „muncesc” interlopii în campania electorală. Mă refer la comisarul Traian Berbeceanu, care îl susține public pe medicul Marius Blendea, adevăratul pesedist care aspiră la Primăria Devei.

Nu mi-e frică de PSD, ci de oamenii care stau în spatele candidatului acestui partid. Mi-e frică să nu pună Voiculescu mâna pe Deva, cum a pus și pe ICA. Mi-e frică să nu transforme Dragnea orașul într-un nou caz Belina. Nimic nu poate fi mai rău pentru Deva, decât o împărțire a sa între cei doi mari „rechini” ai României. Iar interesul pe care „greii” PSD l-au arătat pentru acest scrutin îmi întărește temerile că miza personală a lor este mult mai mare decât minciunile cu care încearcă să „cucerească” electoratul. Deva este ultima redută din Transilvania. Pentru Dragnea și Voiculescu, Deva poate să fie o „vacă de muls”, un punct roșu pe harta Transilvaniei. Un oraș gri, între municipiile din vestul țării care se dezvoltă contra „curentului” impus de PSD.

Un oraș ”muls” de interesele politice, terorizat de clanurile interlope sub conducerea unei marionete. De această perspectivă mă tem. Nu de pesedeul oamenilor cinstiți, consecvenți votului lor din 1990.