Sare-n ochi. Autodenunț

Subsemnata, Livia Botici, de profesie jurnalist și mamă, mă autodenunț! În data de 4 februarie, într-o sâmbătă, seara, pe la ora 18, mi-am dus copilul să vadă ce însemnă să îți iubești și să-ți aperi țara, ca un cetățean simplu, dar și cum trebuie să reacționeze dacă cineva (a se citi – politicienii) încearcă să-i fure viitorul. Copilul meu are 7 ani. Înainte de data de 4 februarie, încă din momentul în care Ordonanța 13 a fost adoptată de Guvern și publicată în Monitorul Oficial, i-am spus ce se întâmplă în țara noastră. La vremea aceea, spuneam într-un editorial despre momentul în care i-am zis fetiței mele să nu voteze niciodată PSD: „Chiar și cu puterea de a scrie, mă simțeam neputincioasă în fața hienelor ăstora, care au anulat orice formă de a fi pedepsiți pentru furturile lor. Mi-am șters lacrimile și i-am spus: ‘Pentru că aseară, pentru a doua oară, ne-au furat țara. Pentru că tu ești un copil bun, iar ei sunt răi. Pentru că tu îți iubești țara, ei iubesc doar bani, iar mami ți-a spus mereu că banii nu sunt atât de importanți. Sunt mai importante familia, demnitatea și dreptatea!’. Cred că nu m-a înțeles… Dar am simțit nevoia să îi spun măcar atât. Restul, o să le scriu aici, iar atunci când va fi suficient de mare ca să înțeleagă, o să i le spun din nou”.

M-am înșelat, însă! Fata mea m-a înțeles! În fiecare seară de după acest moment, mi-a spus că vrea și ea să meargă la proteste, că vrea și ea să le spună oamenilor aceia că nu e voie să furi. Trei zile, am fost doar eu la proteste, dar a patra am dus-o și pe ea. Fata mea merita o lecție de democrație pură. Sâmbătă, 4 februarie, mi-a spus că vrea și ea o pancartă, pe care să scrie „Mama m-a învățat că nu e voie să fur. Pe voi?”. A crescut sufletul în mine, la acel moment! Copilul meu a înțeles! I-am scris ce voia, iar ea a colorat literele. A ales singură culorile. A colorat cu roșu cuvintele „Nu”, „Să fur” și „Pe voi?”. Îmi era foarte clar că a înțeles ce i-am spus! Am mers la protest. Înainte de asta, i-am dat să mănânce și am îmbrăcat-o bine, să nu îi fie frig.

Am stat trei ore și ceva, la manifestație. De fapt, nu am stat, ci am mărșăluit pe străzile Devei. La fiecare jumătate de oră, îmi întrebam fetița dacă nu vrea să mergem acasă, dacă nu îi este frig ori sete, ori dacă nu o dor piciorușele. De fiecare dată, răspunsul era nu! „Vreau să mai stăm, să ne audă”. Era curioasă de ce jandarmii ne însoțesc, pentru că spunea ea, nu facem nimic rău. I-am spus că jandarmii sunt acolo pentru a ne feri de pericole și că, da, noi nu facem nimic rău, ci suntem acolo pentru a arăta că ne iubim țara! Aproape de ora 22, fiind sâmbătă și fiind în vacanță deja, am mers acasă. I-am făcut duș și am pus-o la culcare, iar până a adormit, am ținut-o în brațe.

Pentru toate astea, mă autodenunț și cer instituțiilor statului să fiu pedepsită. Dar după ce îi veți sancționa pe părinții care își folosesc copiii la cerșit, ținându-i în frig sau în arșiță! După ce îi pedepsiți pe cei care își terorizează copiii, „oferindu-le” scandaluri în fiecare zi! După ce îi sancționați pe cei care mutilează sufletul copiilor lor, aplicându-le lor sau mamelor lor bătăi crunte, pentru ca la rândul lor, atunci când cresc, micuții aceia să devină fie victime, fie agresori!

Copilul meu e un copil fericit, e un copil iubit și e un copil care își iubește țară, nu e unul folosit și abuzat!