Sare-n ochi

„Oportunitatea o stabilim noi” = popor scârbit, astăzi, pleci capul. Nu contează cât de mult ai fi dat tu din coate să ieși puțin cu capul deasupra apei, ai fost pus la colț și întors la sapă de… democrație. Aparent, dacă un vot legitimează un grup să guverneze, acesta poate arunca și țara-n aer că, deh…, a fost legitimat prin vot. Nu. Democrația nu funcționează astfel, statul de drept nu garantează o putere absolutistă, dar în pofida acestor realități, o mână de indivizi aleși pe cale democratică transformă evoluția României într-un vis urât.

Tot marți a fost, tot neagră, tot în ceas de noapte, când țara noastră a fost vândută ca un șvaițer, pe bucăți, în timp ce o țară întreagă stătea cu pliciul la pândă ca să atragă atenția asupra măgăriei, pardon, a legalizării hoției într-o țară șchiopătândă, de către o mână de lași. Lași au fost c-au lăsat țara pradă propriilor interese, că pentru a scăpa ei de cătușe, le-au legat de gleznele țării întregi. Țara noastră nu mai este țara oamenilor care se vor a fi onești, drepți, ori cu capul pe umeri. „Dulcea” Românie a ajuns în mâinile unor hoți datorită nouă, unui electorat infantil care, dezgustat de clasa politică „x”, a ales să tacă. Noi le-am oferit-o pe tavă, printr-un vot șubred, dar care a fost ulterior transformat de către coaliția majoritară în Parlament într-o sabie cu care a retezat orice voce opozantă. Această coaliție s-a descătușat de geana justiției care urmărea să facă o umbră de ordine în țara aceasta. Se va vorbi mult în zilele acestea despre ce s-a întâmplat și oameni mult mai avizați decât mine vor face o analiză realistă și bine justificată asupra efectelor acestor ordonanțe.

Ceea ce pot face, în schimb, este să vorbesc în numele generației tinere. Astăzi am învățat că în România „e ok” să furi. În țara mea este perfect legitim și de necondamnat ca modificări cu privire la Codul Penal să fie făcute în miez de noapte și, astfel, lupta împotriva corupției să devină inutilă. Nu mai există așa ceva. Practic, nu mai are rost să ne sinchisim să ne încruntăm la un funcționar sau altul care operează un mic abuz în serviciu, ne tratează ca pe un sac de cartofi sau pur și simplu ne întoarce spatele. Nimeni și nimic nu îi va mai putea sancționa, căci va fi imposibil să ajungem acolo, la sancțiune. Denunțul va fi făcut la colț de stradă, întrucât a fost scos din legalitate. Știm doar că românul se scaldă în apele lui atunci când ciripește la colț de stradă (ori pe rețele de socializare) despre toate micile nimicuri, mizerii ori chiuluri; dar nu asta trebuie să ne fie soarta. Nu asta ne-au învățat părinții noștri. Nu astfel au fost învățați de părinții părinților noștri, și totuși, se presupune că progeniturile care astăzi au ajuns la vârsta maturității s-au lăsat vânduți lui Soros, i-a scos în stradă o hârtie de cincizeci, cu bonus pe cap de cățel. Mi-ar fi rușine să cred așa ceva despre copilul meu, mi-ar fi rușine să cred că astfel l-am putut educa. Părinții părinților noștri au fost corifeii revoluției de acum 27 de ani. Atunci, țara era unită pentru un singur scop. Astăzi suntem rupți unii de alții de o pungă de făină, o găleată și o pensie. Pentru asta ne-am vândut țara, pentru că astăzi părinții preferă să aibă încredere într-un post deținut de un penal, decât în proprii copii care le duc mai departe judecata și valorile.

Astăzi, mai mult ca niciodată, România ar trebui să lase făina și gălețile din mâini și să apuce din nou frâiele adevăratelor valori. Aici nu mai este vorba despre democrație, ci despre o societate care  va trebui să aleagă între a primi încă trei paie la mica avere pe care a strâns-o de o viață, ori să trăiască cu demnitatea pe care o merită. N-am îndurat aproape de jumătate de secol de lucru în jug pentru a aviza prin vot, un sfert de secol după momentul 0, corupția, furtul, abuzul în serviciu. Ce ne face mai multă cinste – valorile morale și demnitatea, ori un bănuț mai mult în punguță? Acum că am rezolvat-o și pe asta cu demnitatea, „altă întrebare”!