Sare-n ochi

Doi copii, de un an și câteva luni, respectiv de trei ani, locuiesc într-o baracă improvizată lângă niște conducte de încălzire. Evident, viitorul, dacă nu chiar și viața micuților, aflați în grija tatălui, este în pericol. Prea mulți copii sunt nevoiți să se obișnuiască de mici cu promiscuitatea unei vieți mizere. Prea mulți părinți iresponsabili fac copii peste copii, mulți dintre ei doar ca să le „bea” alocația. În acest context, Biserica Ortodoxă și politicienii aflați în campanie electorală vorbesc din ce în ce mai apăsat și gălăgios despre „familia tradițională”.  Dezbaterea legată de modificarea Constituției, în sensul menționării în mod expres a componenței familiei dintr-un bărbat și o femeie, nu va rezolva nici pe departe problema „familiei tradiționale”. Asta dacă nu suntem gata să acceptăm ideea că „familia tradițională” românească este compusă și dintr-o mamă curvă, iresponsabilă, și un tată alcoolic și leneș. Dezbaterea pe tema familiei trebuie să treacă mult peste orientarea sexuală a celor doi soți. Familia este mult mai mult decât un pretext pentru acte sexuale, fie ele homosexuale sau heterosexuale. În complexitatea ei, familia implică respect, înțelegere, valori comune, copii, educație, patrimoniu. Ori Biserica Ortodoxă și mai nou partidele aflate în campania electorală iau în calcul, în momentul în care definesc familia, strict componenta sexuală. Mai precis nu este acceptabil ca doi bărbați să-și manifeste dorințele carnale între ei. Asta e tot ce înțeleg bărboșii în sutană din ideea de familie. Nici nu pot să înțeleagă mai mult, pentru că înalții ierarhi ai BOR  sunt călugări, nu au voie să aibă o familie și implicit nici nu sunt capabili să înțeleagă pe ce stâlpi se sprijină o astfel de construcție complexă. Problemele familiilor din România sunt mult mai mari și mai numeroase decât componența heterosexuală sau homosexuală a acestora. Avem familii dezorganizate, avem familii incestuoase, avem copii cărora inconștiența părinților le pune viața în pericol, avem cea mai mare rată de violență domestică din Europa. Despre aceste încălcări ale normelor de conviețuire tradiționale într-o familie din România nu suflă nicio vorbă nici Biserica Ortodoxă, nici politicienii aflați în campanie electorală. Până la urmă, homosexualitatea este o realitate, poate fi considerat un comportament deviat de către heterosexuali, dar există, și drepturile acestor categorii de oameni au fost statutate. Au și ei dreptul să iubească, să fie fericiți, să-și împlinească dragostea printr-o formă de uniune. De ce nu ar avea în fond acest drept? Până la urmă, familia compusă dintr-un bărbat și o femeie poate să fie la fel de nocivă din punct de vedere moral ca și una homosexuală. Doar că în conservatorismul ortodox caracteristic poporului român, dezbaterea, ușor picantă, despre căsătoria homosexuală poate fi o bună temă de campanie, în timp ce protejarea familiei tradiționale de violențe și iresponsabilitate este un cartof fierbinte care poate să îndepărteze electoratul ținut captiv cu ajutoare sociale și pomeni electorale, tocmai electoratul compus din familii de iresponsabili, curve și alcoolici.