Sare-n ochi

Începând de luni, în PNL Hunedoara, s-a încheiat epoca Moloț. Fostul lider PNL, acum președinte al ALDE, și-a pus amprenta atât de puternic  asupra organizației liberalilor hunedoreni, încât  a fost nevoie de o perioadă de cruntă tranziție și o revoltă a primarilor pentru ca partidul să iasă de sub influența lui. Criza liberalilor a început odată cu „decapitarea” lui Moloț, în condiții cel puțin ciudate. Peste noapte, liderul „suprem” al județului s-a trezit „priponit” la domiciliu, după ce fusese scos din sediul Consiliului Județean încătușat și vârât în duba mascaților. Aproape instantaneu, a venit și sentința finală a Curții Supreme care confirma decizia ANI de incompatibilitate și în consecință îi lua lui Moloț, de sub nas, mandatul de președinte al Consiliului Județean. În lipsa lui Moloț și a încă unui „fruntaș” PNL aflat într-o situație similară, Tiberiu Balint, practic, liberalii hunedoreni au rămas fără un lider autentic. Varianta de rezervă, dictată, spun unii, chiar de Moloț, a fost cea mai proastă soluție pentru ieșirea din criză a liberalilor. Mizând pe faptul că va fi o marionetă ascultătoare, Moloț a dat „în plic” numele lui Bogdan Țîmpău.  Și de aici a început dezastrul. Copilul de „suflet” al lui Moloț a început să creadă că e șef cu adevărat, refuzând să-și accepte condiția de politician sub-mediocru, aflat, degeaba, la al doilea mandat în Cameră. Neavând argumente să se impună în fața colegilor de partid și fiind preocupat mai mult de „viața la manșete” din locațiile de lux ale Bucureștiului decât de problemele oamenilor din județul Hunedoara, Țîmpău a reușit să scape din mână organizația. A venit în fața electoratului liberal al Devei cu fosta slugă a pușcăriașului Dan Voiculescu, prezentându-l ca pe un om de dreapta autentic. Pare că nu a făcut gratis acest lucru. Drumul asfaltat care duce exclusiv la poarta casei lui Țîmpău și lucrările finanțate din bugetul Devei pe care le-au luat prieteni de-ai șefului PNL sunt „argumentele” legăturii de nezdruncinat între conservatorul Mărginean și liberalul Țîmpău. De asemenea, imberbul președinte al liberalilor nu a fost capabil să se impună în fața colegului său de la PDL, Dorin Gligor. Acesta, din poziția de președinte interimar, apoi de vicepreședinte al Consiliului Județean, l-a atacat violent pe predecesorul său, Mircea Moloț. Rezultatul? Liberalii, pe care Moloț i-a condus ani buni, au fost tocați mărunt din interior, iar PSD a defilat spre victorie într-un județ condus timp de 10 ani de liberali. Pentru că, oricât au încercat să se dezlipească de imaginea lui Mircea Moloț ca lider suprem al forțelor de dreapta, liberalii nu au reușit. Atacându-l pe acesta, s-au atacat pe ei înșiși. Și consecințele s-au văzut. Alegerile din 5 iunie au echivalat cu un dezastru pentru PNL. Țîmpău a ratat prima șansă să se arate ca un lider autentic. Trebuia să-și asume rezultatul dezastruos al alegerilor. Să-l ia de mânuță pe Dorin Gligor și amândoi să iasă demni pe ușa din față a partidului. Niciunul dintre ei nu a făcut acest lucru, fiind mai interesați de viitorul lor în Parlament, decât de soarta partidului. Atât Gligor, cît și Țîmpău și-au făcut socoteli pragmatice din care a rezultat că, pe vot politic, în cea mai proastă situație, un prim loc pe lista pentru Cameră, respectiv pentru Senat, le-ar aduce un mandat de patru ani în Parlament. Și pe ei atâta îi interesează. În rest, au predat practic partidul PSD-ului. Fără nicio idee de opoziție, fără niciun mesaj coerent pentru hunedoreni, liberalii ar fi fost condamnați, de Țîmpău, nu de altcineva, să rămână multă vreme o anexă a puterii de stânga. Norocul liberalilor l-au reprezentat tocmai oamenii care au muncit în partid. Oamenii legitimați prin votul zecilor de mii de alegători, oamenii care știu să câștige alegeri, primarii. Ei i-au făcut vânt ultimului exponent al epocii Moloț și stilului de conducere „moloțist”. Nu cred că Țîmpău va fi capabil să învețe ceva din această experiență politică și de viață. Probabil că tăticul lui îl va lua din nou de mânuță și îi va găsi un serviciu undeva în zona bugetară de unde un alt Moloț să-l promoveze ca purtător de servietă. Dar este cert că politicienii cu cap și fler au înțeles ce forță uriașă reprezintă primarii unui partid. Ce resurse de energie și putere stau în voturile cu care aceștia au fost legitimați și pe care le pot, sau nu, transfera către candidații la Parlament.