Sare-n ochi
Ce bine trebuie să fie să stai pe un scaun de primar, sau de preşedinte al unui Consiliu Judeţean. Tapiţeria comodă, accesul la o maşină de serviciu şi la o secretară, ia minţile multor indivizi care se aruncă în lupta electorală pentru un salar cuprins între 1500 – 2000 de lei în mediul rural şi maxim 4200 la şefia Consiliului Judeţean. La cât costă o campanie electorală, sunt convins că este o afacere falimentară. Doar afişele, materialele promoţionale, cheltuielile cu presa şi televiziunile depăşesc cu mult suma salariilor primite de un primar în cei patru ani de mandat. Şpaga pentru un seviciu plătit cu 1500 – 2000 de lei în sistemul sanitar sau în învăţământ nu depăşeşte 1000 de euro. Şi atunci oare de ce nu se fac toţi candidaţii la fotoliile de edili profesori sau asistenţi medicali? Cu o investiţie mult mai mică decât susţinerea unei campanii electorale ar avea aceleaşi venituri legale pe care le are un primar. Mai sunt şi alte cazuri care nasc semne de întrebare. Oamenii de afaceri, cu firme prospere, care au venituri mult mai mari decât salariul unui primar şi care totuşi râvnesc la cele 1500 – 2000 de lei pe care-i câştigă lunar un edil. Să nu fie totuşi salariul ispita care-i mână în luptă din patru în patru ani pe aspiranţii la fotoliul de primar?! Categoric nu! De fapt un primar nici nu poate trăii din veniturile salariale, ţinând cont de obligaţiile sociale pe care le are. “Capul” comunei este invitat la aproape toate nunţiile şi botezurile din comunitatea pe care o conduce. Dacă ar avea două evenimente la care trebuie să “cinstească” într-o lună primarul ar fi nevoit să trăiască din salariul soţiei sau pensia soacrei. Şi de multe ori edilii sunt invitaţi şi la patru sau cinci nunţi sau botezuri într-o lună. Este evident că pe lângă salariu primarul are nevoie şi de alte resurse financiare. Rămâne la aprecierea şi bunul simţ al edilului de unde le scoate şi care este mărimea lor. Moral nu poate fi acuzat un edil care aduce în comună fonduri, face investiţii pentru comunitate şi ciupeşte un mic comision, cât să aibă pentru nunţile, botezurile şi cumetriile la care este invitat. Sunt însă şi primari din aceia care nu fac nimic, sau aproape nimic dar îşi vâră mâna adânc în bugetul comunităţii, mult mai mult decât ar fi de bun simţ. Ambele categorii de primari au şanse pentru câte un nou mandat. Primii pentru că îi recomandă faptele şi cei din a doua categorie pentru că adună suficienţi bani într-un mandat ca să cumpere voturile celor dispuşi să le vândă pe o bere sau un deţ de răchie.
