Sare-n ochi

ONG-ismul este noul comunism! Militanții pentru tot felul de cauze, mai mult sau mai puțin oneste, au devenit noii activiști radicali, exact după modelul celor comuniști. „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră! Doar noi avem dreptate şi toată lumea trebuie să fie de acord cu noi! Toată lumea trebuie să finanțeze acțiunile noastre și să fie de acord cu ele”. Sunt doar câteva dintre radicalismele ONG-iștilor, care nu acceptă opinii contrare și nici argumente împotriva acțiunilor lor. Această categorie de activiști se împarte în două mari tipuri: mercenarii de mediu și naivii. Prima categorie este gata să susțină orice aberație, până în „pânzele albe”, dacă pentru asta este plătită. Și de obicei sunt plătiți regește de cei care au interese. A doua categorie este cea a naivilor, care chiar cred în lozincile primilor. O masă de manevră, de obicei bine intenționată, dar complet dezinformată și gata să creadă orice aberație. De obicei, aberațiile sunt legate de exagerarea efectelor acțiunilor economice împotriva mediului, pentru că activismul ONG-ist se manifestă cel mai violent în această zonă de interes. Sursele de finanțare ale activiștilor sunt dintre cele mai dubioase și de cele mai multe ori vin din zone ostile dezvoltării economice a României. La fel ca activiștii comuniști, ONG-iștii se bazează nu atât pe argumente, cât pe principiul  „cine strigă mai tare, ăla are dreptate”. Și în fața unui stat slab, cu funcționari incompetenți, care nu sunt capabili să producă argumente contrare este o victimă sigură în fața răcnetelor asurzitoare ale ONG-iștilor și al tupeului lor nemăsurat. Recent am văzut o mostră despre cât poate să fie de dezumanizat un astfel de activist de mediu și cât de slab este statul în raport cu tupeul acestuia. După ce a trecut cu mașina, fără nici o remușcare peste un om, celebrul deja, Alin Andrioni, a declarat că nu are nicio remușcare pentru gestul său. Mai mult, activistul de mediu spune că omul, rămas infirm pe viață, simulează de fapt boala și că în realitate nu are nimic. Un astfel de om este categoric mult mai dăunător decât cianura sau construirea unei microhidrocentrale. O astfel de specie nu trebuie protejată. Și cu toate astea, în numele unei cauze pretins nobilă, ONG-iștii nu numai că nu se disociază de acest specimen, ci fac zid în jurul său apărându-l și urlând ca din gură de șarpe că sunt maltratați ori de câte ori cineva încearcă să le tulbure liniștea, cerându-le să se comporte normal și să-și susțină punctele de vedere nonviolent și civilizat. Tupeul și nesimțirea au luat de mult locul argumentelor, în lupta celor mai mulți activiști civici sau de mediu din categoria mercenarilor. Mercenari care sunt gata să renunțe la convingerile lor ecologiste dacă își primesc „tainul” de la cei care au interesul să nu fie deranjați. Nu am văzut manifestări de protest în județele în care au loc cele mai grave defrișări, Covasna și Harghita. Pentru că de acolo pleacă banii cu care sunt finanțați mercenarii din ONG-uri. Și tot urma banilor s-ar putea să râmână pe Dealul Cetății din Deva. Unde „focul” aprins de activiștii de mediu s-a stins suspect de repede, chiar dacă acolo s-au tăiat copaci ilegal într-o arie protejată, fără niciun act de reglementare emis de organele de mediu. Și cu toate astea, e liniște în față la Cal. Activiștii nu văd pădurea din cauza… copacilor.