Sare-n ochi
Odată cu învestirea Guvernului Cioloș, cel mai remaniat executiv înainte de depunerea jurământului, ar fi cazul să se încheie criza politică din România. Așa cum stau lucrurile, însă, ţara noastră pare una aflată permanent în criză. Clasa politică este departe de a se fi reformat, iar partenerii occidentali ai României nu se vor mulțumi doar cu o schimbare de nume în fruntea executivului. Reformarea partidelor este următorul pas necesar pentru normalizarea vieții politice și sociale. PSD este în fierbere. În spatele ușilor foarte bine capitonate din sediul central, se poartă discuții extrem de tensionate între gruparea fidelă încă lui Ponta și cea care îl susține pe Liviu Dragnea. Baronul de Teleorman încearcă disperat să-și întărească poziția în partid, șubrezită de ieșirea de la guvernare. Chiar dacă șantajează noul cu o majoritate fragilă, Dragnea și PSD au pierdut câteva poziții importante în controlul banului public și prin acesta al puterii politice. Vasile Dâncu, un „cal troian”al PSD în guvernul tehnocrat, este de fapt ideologul așa-numitului „Grup de la Cluj”, o fracțiune reformatoare a PSD din care fac parte și Vasile Pușcaș, fostul negociator al României pentru aderarea la Uniunea Europeană, și Liviu Maior, fostul șef SRI și actual ambasador în Statele Unite ale Americii. Desemnarea lui Vasile Dâncu într-un guvern aparent apolitic și format din tehnocrați este de fapt lansarea unui posibil nou lider pentru PSD, un șef de partid care să asigure reforma reală a acestuia. PNL nu a obținut prea multe din schimbarea de guvern. Chiar dacă la nivelul imaginii, Dacian Cioloș pare mai apropiat de dreapta politică decât de social-democrați, compoziția Cabinetului nu justifică susținerea fără rețineri pe care liberalii au acordat-o Guvernului Cioloș. Poziția ALDE, care a declarat că nu susține acest govern, este absolut logică, atâta timp cât Tăriceanu și Constantin nu-și mai au nici locul, nici rostul în politica românească. Partidele care până acum făceau diferența între putere și opoziție nu mai au niciun rol odată cu învestirea unui guvern de opoziție, cu largă majoritate.
Odată cu învestirea noului govern, vor începe problemele și pentru președintele Klaus Johannis, care a profitat până acum de agitația produsă de incendiul de la Clubul „Colectiv”, de criza politică și de atentatele de la Paris. Dar imediat ce se vor stinge ecourile celor trei subiecte extrem de importante, atenția publică și presa se va îndrepta spre scandalul imobiliar în mijlocul căruia se află familia președintelui României. Deocamdată, o liniște suspectă stă așternută peste falsurile cu care Carmen Johannis a pus mâna pe câteva imobile în centrul municipiului condus la acea vreme de soțul ei. Nici ieșirea, de-a dreptul obraznică, a lui Johannis, nu a fost foarte comentată. În singura declarație pe această temă și-a permis să critice justiția, sugerând că sentința pronunțată de Curtea de Apel Brașov este una injustă. Cu toate acestea, faptele comise de soția președintelui, care prin acte false a pus mâna pe câteva case retrocedate în centrul municipiului Sibiu, nu pot să fie ignorate de public și de presă. Așa cum nu poate fi trecut cu vederea faptul că președintele Klaus Johannis era la vremea respectivă primarul Sibiului și că el însuși a profitat din plin de sumele încasate de pe urma închirierii caselor respective. O lămurire a acestei situații este imperios necesară, pentru că face din Klaus Johannis un președinte șantajabil și corupt, exact vulnerabilitățile pe care strada și opoziția i le reproșau lui Victor Ponta.
