Sare-n ochi
Cu cât se apropie alegerile, cu atât se ascute „lupta de clasă”. Partidele își ascut săbiile, își aruncă în luptă infanteria și au început deja pregătirea de artilerie folosind toate mijloacele din dotare: televiziuni proprii, jurnaliști plătiți cu simbrie și sfori trase pe sub masă în vederea anihilării potențialilor contracandidați. Să îi lăsăm pe politicieni în nemernicia lor și să ne întoarcem privirea spre alegători. Pe rețelele de socializare apar tot mai multe grupuri cu caracter civic. Unele dintre acestea sunt evident manipulate din zona politică, dar oamenii de bună credință depistează relativ repede manipulările și elimină intrușii, adică lefegiii politicienlior mascați în activiști civici. E un semn îmbucurător de maturizare a electoratului. A faptului că cetățenii încep să conștientizeze rolul lor de contribuabili și încep să le pretindă politicienilor o anumită atitudine. Încet dar sigur, tot mai mulți alegători încep să conștientizeze importanța votului lor. Oamenii își creionează portretul politicianului ideal și așteaptă să-l regăsească pe listele electorale. Din păcate, însă, pentru ei, acel politician pe care lumea ar vrea să-l voteze nu există pe listele electorale. El este doar un ideal pe care partidele refuză să-l scoată în față. Este evident că în partide există și oameni de valoare, indivizi care s-ar implica cu bună credință în problemele comunității, dacă ar fi lăsați de liderii politici. Miza în partide a rămas ciolanul, chiar și după curățenia făcută în această zonă de procurorii DNA. Liderii politici se bat pentru ciolan, și tot ei trebuie să controleze împărțirea zgârciurilor ce rămân după ospăț. Practic miza politicienilor nu este binele comunității și conservarea propriilor privilegii. Păstrarea unui loc eligibil pe listele pentru Parlament sau a mandatului de primar ori a celui de consilier sunt singurele mize pentru care se luptă politicienii. În aceste condiții degeaba își definesc alegătorii imaginea ideală a politicianului pe care intenționează să-l voteze, oricât de maturi ar fi aceștia din punct de vedere electoral, nu își vor regăsi omul pe liste. Și din păcate nici nu au pârghii prin care să determine partidele să pună pe listele electorale oamenii doriți de societatea civilă, de alegătorii neimplicați politic. Rădăcinile nesimțirii și interesele economice sunt atât de bine înfipte în clasa politică, încât liderii de partid sunt de neclintit prin mijloace democratice. Liderii politici pot fi înlăturați doar cu ajutorul justiției sau prin mișcări radicale. Singura șansă pentru alegătorii suficienți de maturi ca să fie capabili să-și impună punctul de vedere dincolo de rețelele de socializare este implicarea responsabilă și cu bună credință în politică. Șansa României este realizarea unei mase critice în zona partidelor prin care oamenii de bună credință să-și creeze majorități capabile să impună lideri de bună credință și candidați de bună credință. În caz contrar viața socială a României și implicit a fiecărei localități se va derula între nemernicia politicienilor și comentariile societății civile alimentată cu tot mai multe frustrări și tot mai multă greață. Neimplicarea oamenilor de bună credință în politică blochează drumul celor implicați și îi lasă pe actualii lideri să-și urmărească în continuare scopurile perfide și interesele personale. Toată lumea este de acord că a venit un moment de răscruce în care trebuie primenită întreaga clasă politică. Dar schimbarea trebuie făcută cu oamenii din afara acestui sistem. Oameni care nu pot fi aduși cu forța în partide, ci trebuie promovați de electoratul matur, conștient de importanța fiecărui vot. Falia care există în momentul de față între partide și societatea civilă este imensă. Ea trebuie treptat astupată în așa fel încât între cei doi mari actori sociali să existe o comunicare permanentă. O comunicare ce trebuie să ducă în final la impunerea pe listele electorale a oamenilor care cu adevărat sunt recunoscuți de electorat ca lideri capabili să-i reprezinte.
