Sare-n ochi
Klaus Johannis se îndepărtează pe zi ce trece de ceea ce așteptau românii de la el. Euforia victoriei neamțului sau mai precis a înfrângerii lui Ponta a trecut. În acest moment, fostul primar al Sibiului începe să fie privit în lumina obiectivă în care sunt așezați în general președinții la peste șase luni de la câștigarea mandatului. Johannis nu mai este acel neamț rece și integru care preferă faptele vorbelor goale și este permanent pus pe treabă. Însoțit de o primă doamnă mult prea dornică de afirmare, președintele pare la rândul său „săsălăul” mutalău, ajuns într-o poziție care îl copleșește. Deocamdată, fostul primar al Sibiului nu a făcut decât să exceleze în tăcere și să se bucure de avantajele mondene și locative ale funcției în care l-au trimis românii cu votul lor. Johannis a uitat de diaspora și de persoanele active din zona privată care au constituit principalul său bazin electoral. Votul prin corespondență pe care îl cere Diaspora a rămas un deziderat mult prea greu de realizat, chiar și în mandatul Johannis, iar noul Cod Fiscal, care prevede măsuri de relaxare fiscală specifice guvernelor de dreapta, a fost trimis la Parlament pentru reanalizare de către președintele exponent al dreptei politice românești. Încet, dar sigur, românii se lămuresc de ceva ce se putea intui încă din momentul alegerilor. Johannis tace nu cu prețiozitatea înțeleptului prea deștept să-și risipească vorbele, ci pentru că nu știe ce să spună. Față de Traian Băsescu, care avea ceva pertinent de spus pentru orice greșeală a Guvernului, Johannis tace. Liniștea dinspre Cotroceni, primită bine în prima fază, într-o țară sufocată de părerologi și analiști guralivi, a început să devină apăsătoare. Canicula verii a făcut-o și mai de nesuportat, cu atât mai mult cu cât președintele a fost mai mult plecat în vacanță, decât prezent la București. Comunicarea de la Cotroceni este greoaie. Consilierii prezidențiali care ar trebui să se ocupe cu relațiile publice preferă să folosească rețelele de socializare în detrimentul comunicării prin presă ca un mod subtil de a ocoli interpretările jurnaliștilor. Dar, spre deosebire de consilierii pe probleme de comunicare ai președintelui, gazetarii nu dorm! Recent au apărut informații despre anumite diferențe între veniturile reale încasate din chirii de șeful statului și declarația sa de avere. Johannis obține sume importante de bani din închirierea proprietăților sale imobiliare. Știrea conform căreia Johannis a declarat cu 115.000 de euro mai puțin față de cât a obținut în urma închirierii caselor pe care le deține în Sibiu este doar partea văzută a unui iceberg capabil să scufunde corabia prezidențială. Încă de la început era evident că Johannis este mult mai vulnerabil decât Traian Băsescu în fața unei majorități parlamentare ostile. Pentru că problema președintelui nu constă doar în diferența între veniturile declarate și cele încasate, ci și din modul în care a ajuns proprietar al caselor care au fost închiriate, majoritatea imobile vechi din centrul Sibiului. Retrocedările imobiliare făcute în perioada mandatului său de primar al Sibiului al căror beneficiar a fost familia lui Klaus Johannis sunt călcâiul lui Achiles pentru noul președinte. Călcâiul în care vor putea să țintească adversarii săi ori de câte ori va deschide gura mai mult decât trebuie. Conștient de această vulnerabilitate, Johannis tace și face doar ceea ce îi spun sforarii, care au preferat la Cotroceni un „mutalău” șantajabil unui mitoman iresponsabil.
