Sare-n ochi
Nu știu ce se isterizează lumea atâta cu Grecia! Până la urmă este problema lor nu a noastră, dacă dau faliment, nu au decât să dea faliment cu țara lor cu tot. Până la urmă și pentru zona Euro va fi mai sănătos să scape de o gaură neagră. Nu va mai exista nicio presiune pe moneda unică europeană. Pentru că o țară aflată în colaps financiar este evident că pune în dificultate un sistem monetar unic. Problema mare pentru Europa nu este că scapă de Grecia. Ducă-se învârtindu-se toți „grecoteii” cu legendele și zeii lor cu tot. Problema este însă a marilor creditori. Cum își vor recupera ei datoriile dintr-o țară în care „țeapa” are susținere populară? Banii pe care îi are de încasat FMI sunt doar vârful icebergului. În realitate datoria publică a Greciei este mult mai mare, iar creditorii sunt mulți și cu diverse influențe pe piețele financiare. De la oamenii de afaceri care au investit în obligațiuni ale statului grec, la băncile comerciale care au creditat Grecia, toate instituțiile de credit sunt în panică. Grecii ar putea foarte bine să-și vadă de țara lor, să iasă din zona Euro, chiar și din Uniunea Europeană. În fond sunt țări mult mai dezvoltate decât Grecia care nu sunt membre ale Uniunii și nu s-a prăbușit Bătrânul Continent din pricina asta. Dar țările puternice care au investit în economia greacă, care au cumpărat obligațiuni emise de statul grec sau care dețin bănci creditoare ale Greciei au tot interesul să țină „fiul rătăcitor” aproape de casă. Acest lucru îl știu foarte bine și grecii și sunt dispuși să pluseze în obrăznicie până dincolo de limita suportabilului. Europei îi va fi foarte greu să negocieze cu un popor de comercianți prin tradiție. Pentru că elenii știu foarte bine să profite de slăbiciunile țărilor dezvoltate în relația cu ei. În acest context apare tot mai clară slăbiciunea Uniunii Europene și mai ales a monedei unice. Slăbiciunea unui sistem monetar unic într-o zonă în care politicile fiscale sunt atât de diferite, practic fiecare țară adoptând propria strategie care trebuie să susțină Euro la aceeași valoare. Situația din Grecia ne arată că ideea monedei unice, așa cum este reglementată astăzi, a fost una aproape utopică și că ea nu se poate aplica cu succes decât într-o uniune de țări după modelul SUA, în care politica fiscală este reglementată la nivel federal și legislația taxelor și impozitelor unionale este unică pentru toate statele. În această conjunctură nu ar apărea țări ca Grecia și nu numai unde disciplina fiscală lasă mult de dorit sau unde taxele și impozitele colectate sunt mult sub jumătate din cele datorate.
Țări precum Germania și Franța au investit destul de mult în economia Greciei și mai ales în turism. Aceste investiții s-au transformat într-o piață pentru economia țărilor dezvoltate și pentru societățile multinaționale. Un colaps economic major în Grecia înseamnă pierderi și pentru investitorii occidentali sau pentru piețele multinaționalelor bine reprezentate în Grecia. Ăsta ar fi un alt motiv pentru care Uniunea Europeană și mai ales Germania și Franța nu vor lăsa Grecia să ajungă la un faliment total și să iasă de sub controlul Uniunii Europene. Nu același lucru s-ar fi întâmplat cu România dacă ar fi ajuns într-o asemenea situație. Pentru că nici Germania, nici Franța și nici băncile străine nu au o prezență atât de mare în țara noastră cum au în Grecia. Din acest punct de vedere România ar fi putut să fie „oaia neagră” sacrificată.
