Sare-n ochi
Aparatul de aruncat praf în ochii românilor, patronat de PSD, a început să funcționeze din nou. Activiștii de mediu aflați în solda politicului salvează acum pădurile patriei de drujbele care lucrează cu mult spor de 25 de ani. Niciun ecologist nu și-a rupt fâșul în piața publică încercând să oprească „Drujba lui Dumnezeu” cunoscută și sub numele lui Verestoy Attila, tăietorii de păduri ai lui Gheorghe Flutur sau mafia retrocedărilor forestiere condusă de Viorel Hrebenciuc. S-au trezit acum ecologiștii că în România se taie păduri și că o firmă austriacă beneficiază de materia primă rezultată în urma exploatărilor forestiere. În urmă cu 20 de ani buștenii erau exportați din România fără nicio prelucrare. Acum firmele străine au deschis unități de producție în România, încercând să aducă un plus de valoare bușteanului prin prelucrarea lui în produse finite mult mai valoroase. În urma reindustrializării României cu unități de prelucrare a lemnului s-au creat locuri de muncă, au rămas mai mulți bani în țară, crescând implicit Produsul Intern Brut. Dar, în acest moment, profitând de o anumită slăbiciune a lui Klaus Johannis care nu este capabil să intre în contre verbale cu Victor Ponta, ecologiștii sunt din nou scoși la „lupta cea mare” pentru o falsă problemă. Nu firma austriacă Sweikofer este de vină că se taie pădurile și că sunt foarte multe locuri unde se fac defrișări ilegale. Clasa politică și modul în care au fost promovați timp de 25 de ani directorii Romsilva și cei ai Direcțiilor Silvice Județene sunt singurii vinovați de jaful din pădurile României. Fără complicitatea și incompetența lor, nici Sweikofer și nici o altă firmă nu ar fi putut să lucreze decât legal.
Adevăratele mize ale demonstrațiilor ecologiștilor lui Ponta sunt deturnarea atenției publice de la noul Cod Silvic și șubrezirea imaginii lui Klaus Johannis, prin implicarea numelui său într-o controversă legată de cel mai mare procesator de lemn din România, firma Sweikofer. Printre altele, sub umbrele demonstrațiilor ecologiste care susțin adoptarea legii, în noul Cod Silvic se strecoară câteva prevederi care nu sunt deloc favorabile conservării și exploatării raționale a pădurilor dar care, din neștiință sau rea voință, sunt ignorate de ecologiști. Conform noii legi, administratorii sau custozii pădurilor din ariile protejate nu vor mai avea niciun cuvânt de spus în cazul amenajamentelor silvice din zona protejată. Amenajamentele vor fi redefinite și astfel vor avea un regim mult mai permisiv, nefiind nevoie de proceduri de evaluare de mediu pentru adoptarea lor. O altă prevedere care scapă din atenția ecologiștilor este extinderea suprafeței pe care pot fi făcute tăieri la ras, de la trei, la cinci hectare. De asemenea, noul Cod Silvic permite realizarea investițiilor în pădurile din apropierea sau interiorul localităților și realizarea construcțiilor în pădure. Este vorba de case de vacanță și locuințe de până la 250 de metri pătrați, în funcție de suprafața pădurii. Alte prevederi controversate sunt lipsa amenajamentelor silvice pentru pădurile private de până la 10 hectare, dar și extinderea rețelelor de drumuri forestiere.
În loc să lămurească anumite contradicții între amenajamentele silvice și planurile de management ale ariilor natural protejate, noul Cod lasă lucrurile la fel de nelămurite ca până acum, fără să precizeze care dintre cele două acte de reglementare primează. Nici persoanele care încalcă legea nu ar trebui să fie nemulțumite de prevederile noului Cod Silvic. În timp ce se crește limita cantitativă de lemn care face diferența între contravenție și infracțiune, se înăspresc sancțiunile pentru culegătorii de fructe de pădure, ciuperci sau urzici etc. Chiar și cu aceste minusuri, Codul Silvic este susținut de ecologiștii care protestează în stradă, cerând adoptarea lui și din păcate pentru pădurile României, președintele Johannis nu găsește argument să își impună punctul de vedere și să-și apere imaginea șifonată cu austriecii de la Sweikofer.
